Pulsul vieții

VI

Nu ştiu cum să încep. Nu ştiu ce sau cum să spun. Nu pot să descriu asta în cuvinte. Pot doar să spun iar că mi plac ochii tăi. Chiar şi obosiți. Expresia ta obosită şi lipsită de vlagă.
Îmi aduce aminte de cum mă simțeam, ştii? Acum ceva timp, când amintirea primei noastre întâlniri mă consuma încet. Când demonii mei interiori mă devorau încet. Oboseală. Ochi pe jumătate închişi. Suspine.
Şi deşi erai obosit, ai vrut să ne vedem.
Mi-a fost dor de tine. Dar nu mai mult decât o să-mi fie când tu n-o să mai fii aici.
O să-mi fie dor la nesfârşit de teama pe care o simțeam când mă lasai să cad pe spate şi de senzația pe care pielea mea o simțea când mă prindeai.
Mi-e dor de tine. Chiar şi când eşti cu mine.
Licurici. De fiecare dată când o să văd licurici, o să mă gândesc la tine.
Promit că nu te uit.
Promit că rămâi o parte din amintirile mele, mereu. Promit să merg iar în locul nostru, chiar de nu vei fii acolo. Să-mi aduc aminte de cum adânceai săruturile noastre şi cum imaginea ta mi se fixa pe retină.
Să simt iar cum mă îmbăt cu parfumul tău pe care o să-l simt trecător când mă gândesc. 
Mâini tremurânde. Simt cum îmi pierd mințile încet. Mâna ta pe spatele meu. Tu sărutându-mi mâinile şi fruntea. Parfumul tău şi felul în care mă alintai. Şi din nou nu vreau să simt nimic.
Aleg să spun că nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Poate mi-e mai uşor aşa, înțelegi?
Mă simțeam protejată când mă țineai de mână şi ieşeam din pădurea întunecată seara. Simțeam că eşti acolo. Simțeam că ții la mine.
Şi o să-mi fie dor, ştii? De cum mă îmbrățişai puternic. De comportamentul tău de copil.
Şi din nou mă las copleşită de amintiri. Din nou, trupul mi se relaxează şi mintea mi-e acaparată de amintirea ta.
Mi-e frică. Mi-e dor. Şi țigările nu mă ajută. Mă fac să mă adâncesc mai mult în abisul ăsta.
E frig afară. Stau aici şi încerc să-mi dau seama ce simt. Şi din nou, mi-e dor să-ți port hanoracul.
Licurici. Frig. Seară. Dor. Zâmbetul tău obosit. Ochii tăi. Şi fiorii pe care mi-i dă atingerea ta.
Şi din nou, eu aleg să nu simt nimic.
Dar promit să nu te uit.