Pulsul vieții

X

După ce citeşti asta, tot ce te rog e să închizi ochii şi să-ți imaginezi. Simte. Trăieşte. Lasă-te cuprins de fiori. La fel cum mă las eu când el mă priveşte sau mă atinge.
Şi probabil pare prostesc dar cred că dacă tu pleci, iei o parte din mine.
Şi recunosc, m-am ataşat de tine.
Şi mi-e frică. Pentru că nu ştiu să zbor.
Şi poate să-ți spun că te iubesc ar fi prea mult. Nu ştiu. Mi-e frică să mă rezum la "te iubesc." Ar fi prea puțin sau poate prea mult. Ar fi prostesc. Nu-i aşa?
Uneori vorbesc despre tine de parcă tu eşti cel care a pus stelele pe cer.
Şi de fapt, le-ai pus. Dar nu pe cer. Ci în sufletul meu. Închid ochii şi simt fumul țigării cum îmi pătrunde până în gânduri. Vântul cald de vară intră uşor în cameră. Şi mă las mângâiată. Pentru că iar îmi lipseşti.
Şi ştii cum mă simt? Puternică. Şi totuşi ard de vie. Încă de când te-am cunoscut, retrăiesc fiecare moment. Asta consumă viața din mine. Dar simt că o iau de la capăt de fiecare dată când te văd, te sărut şi sunt la tine în brațe. Atunci o iau de la capăt.
Şi simt că trăiesc. Ca mai apoi să mor zilnic tânjind după prezența ta. Mi-e dor de tine. Chiar şi când eşti cu mine. Nu vreau să pleci. Niciodată. Dar te rog să nu-mi promiți că n-o s-o faci. Inevitabilul se va produce şi tu mă vei uita.
Doare să simți asta, nu-i aşa?
În seara asta nu sunt stele. Şi cerul îți simte lipsa. În seara asta bate vântul şi stă să plouă. În seara asta, vreau să plâng. Şi simt că sunt slabă. Mă pierd.  Şi simt cum dinții scrâşnesc când încerc să-mi restabilesc controlul. Şi totuşi, rămâi singura persoană care îmi linişteşte demonii. Căci îngerii m-au părăsit. I-am înecat în fum de țigară.
Întunericul urlă. Şi-mi şopteşte iar că nu am voie să simt.
Şoapte. Ador asta. Şopteşte-mi că-ți sunt stea pe cerul ăsta negru.
Dar azi, nu suntem stele.
Azi suntem oameni. Care se pierd în gânduri şi îmbrățişări.
Te rog, închide ochii şi imaginează-ți. Simți că ți-e dor. Nu-i aşa?
Momente în care el te sărută şi respirația ta se opreşte. Când trupul te trădează arătând cât de tare îți bate inima, dar el continuă să te îmbrățişeze în linişte. Momente în care iubeşti. Iubeşti prezența lui. Buzele, ochii, zâmbetul, îmbrățişarile, cuvintele şoptite. Săruturi apăsate şi ochi închişi. Şi totul e iar perfect.
Ai simțit? Teamă. Fericire. Tristețe. Dor. Parfumul lui şi respirația greoaie.
Rămâi aici. Şi nu pleca. Căci fără tine, stelele cad şi cerul meu rămâne gol.