Pulsul vieții

XXII - șfârșit

E sfârșitul nostru. Totul s-a terminat brusc dar am preferat să cred ca nu e așa. Am continuat să sper și să trag de niște sentimente aproape consumate ca să te țin lângă mine. Dar mă mințeam singură. Și intr-un final, mi-am dat seama că nu mai simt nimic. Sunt doar o parte mică dintr-o realitate crudă si plină de durere. A durut să te las să pleci. Dar uneori oamenii pleacă. Și a fost nevoie de mult timp si multe stări ca să înțeleg asta.
Am promis că n-o să te uit. Si n-o voi face. Mereu vei fi prezent în gândurile mele dar prefer să nu mă mai gândesc la tine atunci când mă uit spre cerul înstelat sau cănd mă plimb pe aleile unei păduri. Prefer să încep să trăiesc. Am trăit momente de neuitat și totodata viața mea stătea pe loc. Și de azi, timpul există din nou și totul are un curs normal. Oamenii pleacă si nu se mai întorc. E sfârșitul nostru. Dar un nou început pentru amândoi. Și îți promit să nu te uit, dar de azi îmi promit mie să încep să trăiesc.