Pulsul vieții

XV

Nu ştiu ce se întâmplă. Pe lângă conflictele din familia mea şi cele interioare, mai e şi amintirea ta. Şi tot ce vreau e să scap. Să fug departe de toate. Dar nu fără tine. Pe tine nu te las. Pe tine te țin strâns. Am nevoie de tine să fiu completă. Să uit de toți şi toate. O singură îmbrățişare, şi totul devine cum mi-am dorit.
Plaja. Vântul slab. Luna plină. Absența ta. Luminițe. Sutele de oameni care trec prin fața mea. Toate astea. Fiecare lucru. Îmi aduce aminte de tine şi de faptul că îmi lipseşti enorm. De faptul că vorbele tale mă dor.
Ştii, mi-e frică. Mi-e frică să îmi creez amintiri cu tine. Pentru că ar arde şi ultima speranță de fericire din mine după ce tu vei fi plecat şi fericit în brațele altei fete. O fată pe care probabil ți-o doreşti din tot sufletul şi acum. Pentru că mi-ar rămâne doar amintirile şi nu ştii cum doare să rămâi doar cu asta la final.
Dar acum, aici, tot ce ştiu e că vreau să mă ții în brațe şi să mă săruți uşor şi apăsat. Şi în mintea mea se creează o imagine frumoasă. Vrei să vezi şi tu?
Închide ochii. Pe plajă. Seară. Lună plină. Afară e cald şi vântul adie extrem de uşor. Pe un cearceaf alb, aproape de valurile mării. Vezi cum el o sărută pe frunte şi "te iubesc"-ul şoptit se pierde în sunetele mării? Vezi cum siluetele lor îmbrățişate se potrivesc perfect aici, pe înserat sub lună plină? Dar apoi simți cum nimeni nu e acolo. Şi nu mai ştii ce eşti de fapt. Nu mai ştii ce e el de fapt. Ce sunteți voi, de fapt?
Dar singură, mă simt pierdută. Şi tot ce pot să fac e să mă cuprind singură şi să privesc cum marea e prea liniştită. Niciun val. Linişte completă. Şi simt cum gândurile îmi urlă.
Şi probabil aici, pe întuneric, ochii tăi îmi lipsesc mai mult ca niciodată. La fel şi îmbrățişarea ta.
Dar aştept. Deşi mă doare, aştept ziua în care o să mă anunți bucuros că probabil ai găsit pe cineva care o să te facă să zâmbeşti din inimă. Aşa cum eu nu pot s-o fac.
Şi plec. Aleg să-mi las sufletul să se piardă în mulțimea de lumini şi oameni şi să uite că există.
Deşi n-o să poată. O să te iubească şi probabil o să te aştepte până se va consuma de tot.
Şi mi-e frică să-mi mai ascult sufletul. Pentru că te vrea doar pe tine iar tu n-o să mai fii aici.