Dragostea întotdeauna învinge

Prezumţii - 5

*

Petrecerea ar fi fost cu adevărat plictisitoare dacă nu ar fi fost pentru mica dramă pe care Oliver a creat-o, spre sfârşitul serii.

Acesta a ajuns târziu – aşa cum dicta moda – cu o frumoasă roşcată agăţată de braţul său. Vivian dansa cu Sean în acea secundă – nu prea avea ce altceva să facă mai ales când majoritatea oaspeţilor îl evitau pe Sean pe cât era posibil – şi aceasta nici nu ar fi observat apariţia lui Oliver, dacă Sean nu i-ar fi atras atenţia.

— Chiar nu îmi mai pasă de el, a spus ca răspuns la privirea întrebătoarea a partenerului ei.

Sean arăta sceptic, dar nu a contrazis-o.

Dar, Oliver a fost cel care, cu ştiinţă sau nu, a atacat acea afirmaţie.

Acesta s-a apropiat de cuplu înainte ca dansul să se termine.

— Îmi permiţi să intervin?

Vivian s-a uitat la cei doi fraţi, stând unul lângă celălalt, şi s-a întrebat cum de îi căzuse cu tronc Oliver. Sean triumfa lângă fratele lui fără nici un efort.

— Nu, nu poţi interveni, a spus, apucându-l pe Sean de braţ când acesta încercase să se îndepărteze.

Oliver a rămas consternat.

— Scuză-mă?

Ea a oftat.

— Dispari Oliver şi lasă-ne în pace. Îţi neglijezi savoarea săptămânii.

Oliver de abia a aruncat o privire în direcţia roşcatei, care se plictisise să aştepte şi se apropia cu hotărâre de ei.

— Asta este problema? a întrebat Oliver, tot un zâmbet. Deci asta este din cauza lui Sophie? Vivian, scumpo, nimeni nu înseamnă mai mult pentru mine decât tine.

Sean a scot un sunet dezgustat. Vivan avea impresia că acesta ar fi dispărut dacă nu îl ţinea atât de tare de braţ.

— Oh, scuteşte-mă! a ţipat către Oliver. Tu doar vrei ceea ce fratele tău are! Ei bine, nu o să mă ai şi pe mine!

Amândoi fraţii se holbau la ea plini de uluire din cauza exploziei sale. Singura diferenţă era că Oliver era încruntat, iar Sean încerca să se abţină din a zâmbi.

Ce avea să spună Oliver ca răspuns la explozia ei, nu avea să afle, deoarece în următorul moment roşcata s-a apropiat de ei şi a aruncat conţinutul unui pahar cu vin roşu în faţa lui Oliver. Toţi au rămas împietriţi la această întorsătură.

— Nu ai nici un pic de decenţă?! Să îi spui aşa ceva ei în timp ce eu sunt doar la câţiva paşi depărtare! a ţipat roşcata furioasă.

— Tu mică... a înjurat Oliver şi fără să rostească un alt cuvânt, şi-a întors spatele şi a ieşit din încăpere.

Vivian avea o presimţire că el tocmai şi-a pus în acţiune tipica lui reacţie de a fugi şi a-şi abandona partenera.

Oaspeţii selecţi mormăiau revoltaţi la scena ce tocmai avusese loc. Vivian a tras de mâneca lui Sean, atrăgându-i atenţia asupra ei.

— Hai să mergem, a şoptit, ştiind că în orice secundă aveau să apară gazdele să îi roage politicos, dar ferm, să plece. Voia să evadeze acea umilinţă. Şi oricum, nu fusese totul vina lui Oliver?

Sean s-a uitat peste umărul său, în timp ce ea îl târa spre uşă.

— Aşteaptă, a zis. Cum rămâne cu Sophie?