Dragostea întotdeauna învinge

Un joc periculos - Capitolul VI

Capitolul VI

— Nu îmi plac zilele de luni, oftez, în vreme ce mă holbez – sau mai degrabă mă uit urât – la unghia ruptă de la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. La naiba, eu chiar am nevoie de acel deget cu unghia lungă mov.

Mă uit la ceas. Mai am încă zece minute.

Mă felicit pentru că reuşesc să supravieţuiesc unei alte zile de muncă fără să mă rănesc pe mine sau pe alţii şi mă întind după ciocolata ce stă pe biroul meu.

După aventurile de lunea trecută, Cassio a început să îmi lase câte o ciocolată pe birou în fiecare dimineaţă.

Eu muşc din cea pe care mi-a lăsat-o azi şi îmi închid ochii în extaz.

Acel bărbat este un sfânt.

Un adevărat, în carne şi oase sfânt.

Nu poate să fie altceva, serios.

— Eşti gata să pleci?

Încuviinţez şi înghit ultima bucată de ciocolată, acceptând mâna lui Cassio. El mă ridică din scaun, iar eu îmi iau geanta, ieşind afară din birou.

Cassio îmi deschide uşa de la maşină, ajutându-mă să mă urc.

Aşa cum am spus: un sfânt.

Suntem pe un drum greşit decât cel pe care obişnuieşte să mă ducă acasă, aşa că îl întreb:

— Unde mergem?

— Undeva distractiv, spune, apăsând pe acceleraţie, iar eu din reflex îmi îngrop unghiile în pielea scaunului.

— De ce mergem undeva distractiv? De ce nu mă duci acasă?

— Deoarece am chef să te scot în oraş, aşa că o fac.

— Nu m-ai invitat să ieşim niciodată în oraş. Şi eu nu am fost de acord cu această ieşire. Eu nici măcar nu am vorbit cu tine de lunea trecută. Mi-ai băgat droguri în ciocolată?

El râde la tonul meu acuzator.

— Nu. Fără droguri pentru tine. Eu doar m-am gândit că, din moment ce tu urăşti atât de tare zilele de Luni, eu aş putea să ţi-o luminez ducându-te undeva distractiv. Nu ai vrea să te distrezi puţin?

Mă uit la el cu codul ochiului.

— Cum crezi că voi interpreta ceea ce ai spus?

Îşi ridică mâinile în sus pentru o secundă, iar eu îmi verific centura de siguranţă ca să fiu sigură că nu voi zbura din maşină când o să avem accident.

— Nu am nimic altceva decât intenţii inocente, te asigur. Deci spune-mi... distracţie sau nu?

— Distracţie, răspund hotărâtă, chiar dacă sunt puţin sceptică în privinţa acelor „intenţii inocente".

Madelein m-ar aplauda pentru abilitatea mea de a risca.

Eu, pe cealaltă parte, suspectez că voi regreta această decizie.

Numai că eu deja am votat pentru distracţie şi nu pot să dau înapoi.

Fără să se uite la mine, Cassio îmi dă o eşarfă.

— Mă aştept ca tu să faci lucrul onorabil şi să îţi legi această eşarfa la ochi.

— Eşti beat?