Dragostea întotdeauna învinge

Un joc periculos - Prolog

Un joc periculos

Prolog

Să nu joci niciodată poker cu un demon. Mai exact niciodată să nu joci strip poker cu un demon. Şi nu din cauză că el va trişa, nu. Asta este ceva la care trebuie să te aştepţi. Lucrurile pe care o să le pierzi în decursul unui joc ar trebui să te îngrijoreze.

Eu pot să te văd deja cum îţi strângi sufletul plin de teroare.

Relaxează-te.

Sufletul tău este perfect în siguranţă.

Pentru moment.

Ţi-am zis să nu joci niciodată strip poker cu un demon, nu? Ei bine, asta este o afirmaţie puţin eronată. Tu nu ar trebui să joci strip orice cu un demon. Chiar dacă este strip scrabble, iar tu eşti cel mai tare la strip scrabble.

Tu vei pierde indiferent de orice probabilitate. De orice abilitate. De orice talent pentru jocul respectiv.

El va trişa, ţine minte.

Poate ai observat că eu mă refer la demoni la genul masculin. Asta este din cauză că majoritatea demonilor sunt masculi. Fapt care poate să explice de ce lor le plac atât de mult jocurile care implică dezbrăcatul atât de mult. Aruncă toată acea teorie despre androginitatea lor pe fereastră. A bea shoturi de pe trupurile unor demoni s-ar putea să se termine prost.

Dar apoi, a face asta cu un înger poate să se termine dezastruos.

Te rog, reţine faptul că demonii nu sunt îngeri decăzuţi.

Ei sunt fii şi fiicele celor căzuţi.

Îngerii căzuţi sunt o specie separată şi nu trebuie să te încurci cu ei. Dacă dai vreodată peste unul... fugi. Rapid.

Shoturi luate de pe trupul tău se pot termina îngrozitor cu un demon. Iar cu un înger căzut, ei bine acestea te pot ucide. Şi nu din cauza concentraţiei mare de alcool.

Dar asta nu înseamnă că ţie nu o să îţi placă mica excursie spre Moarte. Sunt nişte bastarzi talentaţi.

Poţi să îi diferenţiezi, însă. Căzuţii au această atitudine fariseică. Şi asta din cauză că ei chiar sunt mai sfânţi decât orice altceva. În afară de îngeri, desigur. Demonii, pe de altă parte, sunt doar genul de arogant care îl întâlneşti şi la oameni. Este o distincţie fină, dar una importantă.

Este important să ştii cu cine ai d-aface. Şi cum să îţi joci cărţile, figurativ vorbind.

Partea tristă este, că nici demonii, nici căzuţii nu se plimbă făcând publică prezenţa lor ca nişte fiinţe supernaturale. Aşa că nu îi poţi deosebi de oameni.

Mulţi oameni îşi trăiesc viaţa, fiind ferm convinşi că ei nu au întâlnit un demon şi că forţele răului nu i-au atins.

Aceştia se înşeală amarnic.

Răul este peste tot. La fel ca demonii.

Ca acea femeie care din greşeală şi-a băgat tocul în degetele tale pe trotuar şi te-a pus într-o dispoziţie proastă toată ziua.

Sau acel om de afaceri arătând pierdut, care şi-a vărsat cafeaua pe cămaşa ta nouă şi albă şi care te-a făcut să întârzii la o întâlnire importantă.

Ar putea să fie acea fată drăguţă care a fugit în faţa maşinii tale după mingia ei, care rămânând în siguranţă, priveşte cu ochi mari, largi şi inocenţi în timp ce tu pierzi controlul maşinii şi intri într-un stâlp sau copac.

Sau poate să fie un bărbat tânăr şi fermecător într-un bar cu o băutură pe masă şi ochi captivanţi.

Oameni pe care nu i-ai mai văzut înainte şi probabil nu-i vei mai vedea niciodată. Doar dacă eşti foarte ghinionist.

Iar eu se întâmplă să fiu ghinionistă.

După ce aţi citit până acum, probabil vă aşteptaţi să vă spun cum puteţi evita o întâlnire cu un demon.

Chestia e, nu puteţi.

Doar dacă, desigur, trăieşti o viaţă puritană. Atunci demonii te vor evita ca proverbiala ciumă. Ca şi toţi ceilalţi oameni.

Ei bine. Eu mi-am pierdut şirul gândurilor. Punctul meu de vedere original a fost foarte simplu.

Nu juca jocuri cu demonii.

Nu este sănătos.