Dragostea întotdeauna învinge

Renunţând la aparenţe - 1. Leah

Leah

Întotdeauna mă trezeam la patru dimineaţa. Mă holbam înainte, ochii înceţoşaţi, trupul încărcat de oboseală. Dar ştiam, chiar şi dacă îmi închideam ochii, că nu voi putea să mă întorc la acea stare de uitare. Am zâmbit mai mult pentru mine, închizându-mi ochii pentru o clipită. Cât de amuzant, m-am gândit cinică, aşa cum o făceam în fiecare dimineaţă în care mă trezeam. Lui nu îi păsa nici cât negru sub unghie, iar mie întotdeauna, întotdeauna îmi pasă.

Zece minute mai târziu, eu am auzit scârţâitul familiar al ferestrei mele şi o bubuitură înfundată atunci când ceva a căzut pe podea. Întotdeauna încerca să fie tăcut, dar era inutil. Eu întotdeauna eram trează pentru el.

Cu ochii închişi, m-am încruntat un pic. Asta nu era corect. Dar eram prea obosită în acel moment ca să îmi pese. Eram pe întuneric, nu aveam nevoie să mă mai prefac – cel puţin pentru acele cinci secunde în care el era tăcut şi liniştit. Probabil verifica să vadă dacă m-a trezit sau nu.

— Eşti trează, ipocrită mică.

Vocea lui era uşoară şi ghiduşă.

M-am întors pe o parte, cu faţa în direcţia lui, deschizându-mi ochii.

— Nu mulţumită ţie. Vocea îmi era seacă, injectată cu un pic de otravă, dar în final oftez.

Stătea în întuneric, înalt şi puternic. Chiar şi protejat de manta obscurităţii, eu puteam simţi aura sa puternică. Era trainic şi nesăbuit; genial şi ascuţit. Era o combinaţie periculoasă; acea strălucire veşnic prezentă în ochii săi mă speria, însă el nu ştia asta.

Dacă ar fi ştiut, m-ar fi distrus complet. Tocmai de aceea trebuia să mă comport aşa cum o făceam: o adevărată şi completă scorpie. Frontul rece îl dădea peste cap, îl făcea să îşi coboare cu un nivel sau două acea mândrie, acel ego, chiar şi dacă era pentru puţin timp. Toţi ceilalţi erau prea speriaţi sau prea fascinaţi de el ca să îl înfrunte.

Am pufnit. „Laşi, uşor de influenţaţi idioţi."

— Ce este? a întrebat, vocea-i plină de amuzament.

Şi acum era drăguţ. Probabil dorea să îmi fure patul. Tâmpitul.

— Nimic, am mormăit, întorcându-mă cu spatele şi închizându-mi ochii. Era inutil. Frustrată, mă dau mai încolo, nodul din stomacul meu iritându-mă şi mai tare. Ce, ai de gând să stai acolo toată noaptea?

— Mă inviţi în pat cu tine, Leah? a spus, tonul coborând un pic. Era vocea lui de dormitor, Dumnezeu să mă ajute.

— Ai ceva blocat în gât sau ceva? întreb impertinentă. Dacă ai venit să dormi, atunci mişcă-ţi fundul aici şi închide ochii. Nu am timp pentru asta.

— Şi totuşi eşti întotdeauna trează când vin. De parcă m-ai aştepta.

M-am încordat instinctiv. Sângele care îmi era pompat prin vene a fost inundat de adrenalină; el nu ştia cât de aproape eram de a izbucni. Aveam să distrug ceva, pe cineva – el – dacă nu avea să mă lase să dorm. Am avut o zi teribilă din cauza sa; mulţumită lui, deoarece a apărut, pentru că a intervenit. Naiba să îl ia pentru că îmi ocupă tot timpul mintea. Sângele îmi fierbea. „Vreau să mă ridic şi să îi ofer o bucată din gândurile mele."

I-am ignorat afirmaţia.

— Ieşirea este pe unde ai intrat, am spus, vocea tăioasă şi plină de desconsiderare.

„Dar nu am făcut-o." Niciodată nu o fac.

Fără alte cuvinte, îl ascult cum îşi scoate pantalonii, cum se descalţă; ridică pătura şi se bagă sub aceasta dibaci. Braţul lui instinctiv se înfăşoară în jurul stomacului meu, iar eu pufnesc, împingându-l mai departe aşa cum întotdeauna o fac. Cu câte fete a făcut asta după ce au avut o rundă de sex animalistic? La naiba, el nu va face asta cu mine.

— Leah, a şoptit, răsuflarea lui făcându-mă să tremur.

El îmi face pieptul să doară de fiecare dată când vorbea cu mine folosind acel ton. Doream ca el să îmi spună târfă sau viperă. Doream să vorbească cu mine cu acel venin înjositor. Doream ca el să mă urască.

Mi-am închis ochii, îndepărtându-mă un pic mai mult de acesta.

Durea îngrozitor, în special în nopţile când el era aici. Chiar şi mai mult când nu era, ocupându-se de cine ştie ce fată.

Mă durea deoarece nu trebuia să fie aşa.

— Dormi, i-am comandat.

El a râs amuzat. Eu sunt doar o prietenă cea mai bună, amuzantă. Doar atât eram.

— Noapte bună, frumoaso, a spus batjocoritor.

Eu am pufnit, faţa mea îndepărtată de a sa.

— Noapte bună, idiotule.

Ca întotdeauna, la 4:30, am adormit. Respiraţia sa uşoară era ca un cântec de leagăn pentru mine.

ღღღ

Nasul mă mânca. Aşa că l-am încreţit, deschizându-mi încet ochii, complet dezorientată. Privirea mea a întâlnit instant ochii familiari de un verde intens, expresia complet ascunsă de înţelesul ei, ca întotdeauna. Aroganţa era acolo – aveţi încredere în mine, nu dispărea niciodată – dar eu niciodată nu puteam să îl citesc dimineaţa. Nu am înţeles niciodată de ce.

Buzele sale perfecte au afişat un zâmbet leneş.

În ciuda a ceea ce îmi doream, m-am trezit returnându-i zâmbetul.

— Fetele cu care mă culc de obicei sunt mult mai frumoase când se trezesc, a comentat.

Şi zâmbetul mi-a dispărut. Dându-mi ochii peste cap, mă întorc cu spatele la el, înlăturându-i mâna de pe şoldul meu, pe care îl mângâia inconştient.

Am ratat privirea pe care mi-a aruncat-o când am făcut asta.

— Poate din cauză că se strecoară afară din pat pentru a se spăla pe faţă şi a se machia ca să se asigure că arată bine când tu te trezeşti, am spus oferindu-i o privire încărcată de înţeles, bucurându-mă de expresia amuzantă care i-a apărut pe chip când m-a auzit.

Erau foarte rare momentele când el era confuz; eu trebuia să apreciez aceste clipe, nu-i aşa?

— Probabil de asta întotdeauna aveau ruj pe buze, a mormăit mai mult pentru sine, dându-şi ochii peste cap, în vreme ce eu râd.

— Probabil, sunt eu de acord, târându-mă peste picioarele lui ca să mă dau jos din pat.

— Ai planuri pentru diseară? a strigat din pat.

M-am uitat la acesta peste umărul meu.

Stătea în fund, părul răvăşit, ochii lustruiţi. Barba veche de o noapte îi decora chipul şi cămaşa îi era deschisă la primii trei nasturi. Pieptul lui era o adevărată atracţie hedonistă.

În alte cuvinte, arăta sexy. Nici măcar nu mă întrebam de ce fetele continuau să se târască înapoi la el. Voiam să spun, cine nu ar face-o, dacă se trezea cu o asemenea privelişte în fiecare dimineaţă?

Adică, în afara mea, desigur.

— Poate, spun indiferentă. Îmi iau lenjeria, o cămaşă şi o fustă. Tu? întreb vag.

Cu siguranţă avea ceva plănuit.

— Nu.

„Da, sigur." Îmi pasă. O groază. M-am strâmbat la dulap, înainte să mă întorc şi să îl studiez impasibilă.

— Okay, afirm, îndreptându-mă spre baie.

— Pot să te acompaniez?

A apărut din senin în spatele meu, prezenţa sa practic învăluindu-mă. Eu nu îi acord nici o atenţie.

— Nu.