Dragostea întotdeauna învinge

Renunţând la aparenţe - 2. Rainier + Leah

Rainier

Uşa de la baie s-a închis în faţa lui, iar el a râs. Pentru o secundă, a rămas blocat acolo, trecându-şi o mână prin păr.

„Pot să te acompaniez?"

Trebuia să îşi dea ochii peste cap pentru cuvintele idioate. Replicile ca acea nu funcţionau cu Leah şi tocmai de aceea, el trebuia să o respecte un pic mai mult. Era magnifică, ăsta era cuvântul potrivit pentru ea.

La fel ca şi celelalte dimineţi în care s-a găsit în dormitorul ei, el s-a întors înapoi la pat pentru a-l aranja. Rainier s-a oprit pentru o clipă, holbându-se la cearceaful albastru. Cum se făcea că nu dormea niciodată în dormitorul său?

A dat din cap, înlăturându-şi gândurile.

Ştia, doar că nu voia să o admită.

Propriile haine se aflau în dulapul lui Leah. Şi-a luat un tricou şi o pereche de blugi, tocmai când i-a sunat telefonul.

Desinteresat, s-a uitat la acesta. Cine mai era şi Ivy? Ridicându-şi nepăsător umerii, şi-a ignorat telefonul. Din senin, uşa băii s-a deschis o idee. Rainier s-a întors, un zâmbet apărându-i pe chip – unul pe care nu putea să îl ascundă.

— Da? a spus, bucurându-se evident de iritarea ce i-a apărut pe chip lui Leah.

— Tu ştii deja, a mormăit. Încetează să mai fi un idiot pentru o secundă şi dă-mi un prosop.

El a pufnit. Ştia că lui Leah îi displăcea la maxim să se îmbrace şi să fie în continuare udă. Sau invers. Era ciudată.

— Păpuşă, tu ştii că îţi plac aroganţi.

El i-a făcut cu ochiul într-un gest exagerat, încercând să nu cedeze în faţa cuţitelor ei.

— Fă-o înainte să o regreţi.

Rainier i-a oferit o privire batjocoritoare.

— Drăguţă, tu nu mă poţi atinge. Minciuni. Tot ce rostea era o minciună.

Şi-a dat ochii peste cap, evident plictisită.

— Mie chiar nu îmi pasă, a izbucnit şi înainte ca el să reacţioneze, a deschis uşa, ieşind goală.

Toate gândurile i-au zburat pe fereastră, făcându-l să se simtă de parcă putea să leşine în orice secundă. Înainte ca Leah să închidă uşa, s-a uitat peste umăr, un zâmbet sardonic decorându-i chipul.

— A dracu' scorpie, a şoptit răguşit. Era din senin foarte conştient de tot ceea ce îl înconjura. Era camera întotdeauna atât de încălzită? Plămânii i se loveau cu putere de coaste, iar el nici nu avea nevoie să se uite ca să ştie ce efect a avut asupra sa.

La dracu'.

Leah

— La naiba, a afirmat Willow, aplecându-se, iar eu mi-am ridicat privirea din carte ca să îi ofer o privire întrebătoare acesteia.

Chipul lui Willow a rămas gol pentru un moment, în timp ce m-a cântărit.

— Chiar citeşti o carte când eşti într-un club?

Am izbucnit în râs.

— Doar mă uit rapid peste ceva. Voiam să verific o chestie, am minţit uşor şi mi-am ascuns cartea în geanta imensă.