Dragostea întotdeauna învinge

Ochi Albastri - 1

Ochi albaştri

***

Ştiam deja că viaţa mea de student avea să fie o adevărată călătorie de rollercoaster. Nu aveam să am nici măcar o secundă plictisitoare, nu.

Până la urmă, este greu să te simţi plictisit când ai ca hobby urmăritul anumitor oameni.

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt una din acele fete pe care le vezi ascunse în copaci sau dormind în corturi, pe gazonul cuiva sau cele care se strecoară în case să fure boxerii tipilor de care ele sunt „îndrăgostite". Desigur că nu! Dumnezeule, eu sunt mult mai subtilă decât acestea.

Deşi, cred că nu am fost îndeajuns de subtilă, deoarece ţinta mea se holbează în acest moment la mine din partea cealaltă a încăperii. Şi – ei bine, să vezi şi să nu crezi! Râde el de mine?!

Dar, acesta chiar arată fermecător când este atât de fericit. El este unul din acei tipi care arăta doar un pic mai bine decât media cu o faţa inexpresivă, dar atunci când zâmbeşte... boom! Este ca şi cum un ciocan apare de nicăieri şi te loveşte direct în inimă.

Sau, cel puţin, aşa a fost pentru mine.

Iar acesta are cei mai albaştri ochi pe care i-am văzut vreodată. Sincer – ei sunt această nuanţă de albastru oceanic superbă, pe care pot să o văd de la kilometrii depărtare.

Bine, bine, asta este o exagerare. Este mai mult de la o depărtare de jumătate de cameră. Numai că albastrul ochilor lui este de necrezut de frapant. Asta, împreună cu modul în care întreaga lui faţă se luminează când râde, este aproape îndeajuns să mă facă să mă ridic din scaunul meu şi să mă aşez lângă el ca să mă prezint.

Aproape.

Eu nu sunt atât de nebună, încă.

Mă uit din nou la el. Acesta s-a oprit din râs şi este atent la ceva ce îi spune prietenul lui. Rămăşiţe rămase ale zâmbetului său încă îi joacă pe buze. Probabil eu mă holbez un pic prea insistent, deoarece când ochii săi se mişcă din senin spre dreapta, îi prind pe ai mei. Iar eu îngheţ sub acel atac al privirii sale albastre, în timp ce el zâmbeşte.

Acest băiat se bucură de admiraţia mea un pic prea mult. Nu eşti un pic cam egotist?

Şi totuşi, presupun că acesta arată îndeajuns de bine ca să justifice un ego atât de sănătos. Ochii lui sunt atât de... albaştri. Eu chiar sper că aceştia sunt culoarea lui naturală, deoarece dacă nu este, eu o să fiu foarte furioasă.

Luând în considerare că eu deja m-am decis să îl numesc Ochi Albaştri.

Şi că tot vorbesc de el, acesta îşi întoarce spatele la prietenul lui, în timp ce eu mă gândesc la misterele complexe ale ochilor lui albaştri. El este atât de neinteresat. Dacă ar fi fost atras de mine, ar fi venit până acum să se introducă. Nu că mă aşteptam ca el să o facă. Eu doar mă distrez admirându-i ochii magnifici. Atât.

- Argh, mormăi mai mult pentru mine, pentru că, hai să fim sinceri, singurul motiv pentru care stau pe canapea, uitându-mă după tipi blonzi cu ochii albaştri este pentru că sunt la o petrecere singură. Cine se mai duce la o petrecere a studenţilor singur? De fapt, nu răspunde. Întrebarea principală nu este de ce am venit singură, ci de ce încă sunt singură.

Poate este din cauza modului urmăritor în care mă uit la Ochi Albaştri. Începeam să sperii oamenii.

Diagnoza este primul pas spre a găsi un leac pentru boală. Sau în cazul meu, soluţia către singurătatea mea. Dar mai întâi, am nevoie de o băutură.