Dragostea întotdeauna învinge

Renunţând la aparenţe

Renunţând la aparenţe

Era cald. Aerul era sufocant, hainele îi erau din senin prea strâmte şi avea impresia că era pe cale să leşine.

— Scuză-mă, scuză-mă, mormăia, vocea ei cu o octavă mai sus.

Era tonul ei politicos. Nimeni nu trebuia să ştie că era de fapt o scorpie.

Aerul rece i-a atacat chipul când a păşit pe verandă. Era încă aglomerat afară, dar, cel puţin, putea să se bucure de spaţiul ei personal. Cu ochii îngustaţi s-a uitat la cuplurile înghesuite, indivizii zăbovitori şi s-a lăsat să se relaxeze. A spionat un cooler într-un colţ şi s-a dus la acesta, scoţând o sticlă de apă sigilată.

— Hei, nu ştiam că aveai să fi aici.

Şi-a întors capul o idee către vocea familiară.

— Nu prea este genul meu, nu? a zis amuzată, sprijinindu-se de zid. Ce faci, Lancaster?

El era îmbrăcat impecabil, ca întotdeauna, nu s-a putut opri din a observa. Până şi părul răvăşit îi arăta perfect. Ascunzând un oftat, i s-a adresat aşa cum se aşteptase el şi s-a simţit surâzând când i-a oferit un zâmbet. Dumnezeule, de ce era atât de atrăgător?

— Ce altceva ai de făcut într-o vineri seara, nu? a spus, oferindu-i zâmbetul lui de distrus inimi.

Oh, chiar îi iubea farmecul.

— Teme. Dormit. Filme, a înşiruit posibilităţile. Exerciţii fizice, a continuat, aruncând o privire către bicepşii lui. Vrei să mă alătur ţie?

El a râs.

— Leah, eşti mai mult decât binevenită, a zis, încordându-şi muşchii, în timp ce s-a întins după ea.

Râzând, Leah i-a permis să îşi înfăşoare braţul în jurul taliei sale. El era foarte confortabil.

— Hm... tu miroşi bine, a mârâit în urechea ei, iar Leah i-a simţit mâna coborând periculos de mult spre talia fustei.

Trebuia să râdă. Acea afirmaţie întotdeauna o amuza. Ea s-a uitat la el pe sub gene. Tachinând, a pus un sărut pe gâtul lui. I-a auzit respiraţia ieşind rapid printre buze, iar aceasta nu s-a putut abţine din a nu zâmbit împotriva pielii lui. Oh, băieţii, erau mult prea uşori.

— Ai un gust bun, a mormăit Leah în urechea lui, zâmbind malefic.

— Ai grijă, Leah, a avertizat-o, apucând-o de şolduri.

I-a atins buzele, propriile buze oferindu-i un surâs inocent.

— Poftim?

Din senin, un boom puternic s-a auzit, zgomote izbucnind în spatele lor. Leah şi-a întors capul şi a văzut o mulţime de oameni ţipând, râzând şi ovaţionând, în vreme ce umpleau grădina din spate. Muzica era mai puternică acum că uşa era deschisă şi chiar şi în mulţime, ochii i-au aterizat imediat pe o masă de muşchi de 1,97 m; zâmbetul de haiduc, privirea arogantă şi înflăcărată şi aura ce îl înconjura făcea fiecare fată din încăpere să intre în călduri. Fierbinte, fierbinte, fierbinte.

„La naiba. Suntem doar nişte proşti, slabi, patetici şi plini de hormoni." S-a gândit Leah.

— Hei, Joseph, uite cine a decis într-un final să îşi scoată curul din pat, o voce necunoscută a ţipat de cealaltă parte a grădinii.