Dragostea întotdeauna învinge

Un joc periculos - Capitolul VIII

Capitolul VIII

— Surpriză!

Nu este cu adevărat una, dar eu o ignor.

Întreaga casă este umplută cu panglici şi, în timp ce intru, o invenţie ingenioasă făcută dintr-o găleată şi frânghii trimite un nor de confetti să cadă în capul meu.

Reuşesc să le ofer o expresie şocată, în mod special când Cassio mă ciupeşte de lateral cu forţă. Chiar nu este necesar, dar apreciez sentimentul. Madelein ar fi fost cu adevărat devastată dacă nu aş fi arătat surprinsă şi eu sunt la fel de bună la actorie ca la gimnastică. Adică: deloc.

— La mulţi ani, drăguţo!

Şi apoi sunt asaltată de Madelein, Jacquelin, Fiona şi Laurie. Nu întreba. Colegi de facultate, toţi. Chiar şi Jacquelin. Ea întotdeauna a fost cea serioasă şi tocilară care ne obliga să învăţăm atunci când petrecerile ne chemau.

Şi Laurie... ei bine, Laurie este o lege pentru ea însăşi.

Da, Laurie este o fată. Dacă părinţii voştri v-ar numi Laurienly, atunci şi voi aţi alege să fiţi cunoscuţi drept Laurie. Eu ştiu cu siguranţă că aşa aş face.

De abia după cea de-a optsprezecelea îmbrăţişare şi cel de-al douăzeci şi treilea pupic observ că Cassio este singurul care nu profită de afecţiunea gratis pe care o ofer. Iar el este singurul bărbat din zonă.

Oh... oh...

Asta înseamnă probleme.

Cu aceste fete şi sticlele de alcool pe care le văd pe măsuţa de cafea şi pe cele puse în colţul camerei, săracul băiat este nenorocit.

El reuşeşte să îmi ofere un zâmbet curajos, în timp ce pune cutia enormă cu ciocolată pe un loc liber de pe canapea. Masa din sufragerie este invizibilă sub diferitele cutii poli cromatice, pungi şi o imensă fundă sau două, deşi un colţişor de un maro închis este vizibil peste cadouri. După aromă, presupun că este tortul de ciocolată a lui Madelein.

Laurie îmi zâmbeşte.

— Aşadar, este alegerea ta. Băutură sau mâncare prima dată?

Este mai înaltă decât mine, cu cei mai albaştri ochi din lume. Foarte captivanţi, la fel ca zâmbetul ei. Trupul îi este asemenea unui model. Şi, spre deosebire de majoritatea femeilor, îl urăşte cu o pasiune. Toţi suntem siguri că este nebună. Părul îi este cu câteva nuanţe mai deschis decât al meu, făcându-l un blond murdar.

— Ei bine, tărăgănez, având în vedere că tocmai am mâncat... turnaţi-mi un pahar sau 16!

— Asta este fata mea! ţipă Fiona, dându-şi cârlionţi negrii pe spate şi ducându-se la tejghea unde sunt puse paharele şi tot ceea ce putem avea nevoie pentru cocktailuri. Aceasta imediat se apucă de turnat băutură pentru toţi.

Acestea aveau să fie doar primul fel, ştiu, dar este un bun mod de a începe.

Fiona este genul de fată la care te aşteptai să fie un înger. Ea pur şi simplu arată inocentă. O faţă rotundă şi dulce cu ochi largi şi inocenţi de culoarea whiskyului bun şi pistrui care crează o bandă largă de la un obraz la celălalt, neratându-i nasul.

Ea nu este un înger. Dacă poţi să faci vreo comparaţie, ea este varianta umană a pisicii mele. Iar faptul că este scundă este un atu pentru ea.

Aduce băuturile pe o tavă cu uşurinţa şi încrederea unei chelneriţe. Asta sau un barman. Depinzând de ce avea nevoie Paradisul ca ea să fie.

Fur paharul meu şi iau o gură. Perfectă ca întotdeauna. O dată ce toţi au băutura în mâna lor, Madelein se ridică şi îşi ridică paharul în semn de toast.

— În această seară, eu beau pentru fetele petrecăreţe, pentru torturi de ciocolată, pentru nopţi discutând despre aroganţa bărbaţilor, pentru minţile pe care le-am corupt, pentru cele care ne-au corupt pe noi, pentru nopţile târzii, pentru dimineţile matinale, pentru cele 16 sticle de JB pe care le-am băut într-o săptămână, pentru vechile escapade, pentru nopţile petrecute în puşcărie, pentru cele petrecute pe băncile parcurilor, pentru examene şi ajutorul sticlei de Jack Daniels împărţită între fete, pentru destinele diferite, pentru găurile din pantaloni şi în final, dar cu siguranţă nu ultima, pentru femeia de lângă noi care a descoperit proprietăţile vindecătoare ale ciocolatei şi a creat nişte dependente din noi toate.

Băuturile au fost date pe cap în o mişcare sincronizată şi eu am zâmbit la Madelein.

Alcoolul este amestecat şi eu ştiu că nu voi ajunge la muncă mâine. Prea multă diversitate în alcool.

De data asta, Fiona şi Laurie se ridică împreună.

— Pentru tradiţie, spun împreună, agăţându-şi sutienele de paletele ventilatorului. Băuturile sunt date pe cap şi Madelein şi cu mine le urmăm, la fel ca Jacqueline, deşi ea o face cu o roşeaţă în obraji.

Scosul sutienelor pe mânecile bluzelor este o chestie în compania prietenelor, dar este una foarte diferită în prezenţa unui foarte evident, heterosexual, atrăgător mascul.

— Ei bine, Rega, acum că m-am asigurat că o să am o mahmureală, ce vrei să facem mai departe?

— Apleacă-mă!

Cassio pufneşte la declaraţia mea.

— Aş face-o dacă aş putea, drăguţă. Aş face-o dacă aş putea.

Râsul uşor al lui Laurie se aude din nou.

— Sunt de acord, Regan. Tu ai gusturi bune în bărbaţi. Tu întotdeauna ai avut gusturi bune când vine vorba de băutură. O mişcare bună. Şi, dacă eşti norocoasă, s-ar putea să le amesteci pe cele două în această noapte!

— Dacă nu ai de gând să amesteci băuturile, atunci nu există nici o şansă în Iad ca el să fie atât de norocos, glumesc.

— Eu nu am zis nimic despre el fiind cel norocos, a replicat uşor.

Dar s-a dus să aducă băuturile, pentru care eu am fost foarte recunoscătoare.

Cassion şi-a păstrat privire pe mine în vreme ce băuturile au fost amestecate, de parcă el chiar se gândea serios la cuvintele lui Laurie.

Eu îmi încrucişez ochii la el.

El îşi scoate limba la mine şi noi suntem chit.

Laurie ne dă băuturile cu o plecăciune.

Cassio se ridică, picioarele lui lungi desfăcându-se încet, astfel fiecare privire este pe el. Laurie se uită la mine şi îmi face cu ochiul ştrengăreşte înainte să îşi întoarcă privirea pe el.

— Eu beau pentru Regan. Şi doar pentru Regan. Ea aduce o lumină strălucitoare, ghiduşă şi câteodată juvenilă în viaţa mea şi sper că o aduce şi în a voastră.

Asta îi aduce aplauze.

Eu îi arăt un deget.

Madelein vede semnele de avertisment şi întreabă o idee prea ascuţit:

— Cine vrea tort?

Şi ceva aproape unei învălmăşeli panicate are loc.