CAPITOLUL 6

18 4 0
                                    


Mă ridic repede din pat pentru a opri alarma. Aseară am adormit repede, iar acum abia dacă îmi simt ochii. Mă dor toate. Liz nu este în cameră nici de data asta, aşadar trebuie să merg singură spre clasă. După ce m-am îmbrăcat, am ieşit din cameră în acelaşi timp cu Henry. Un fior mi-a trecut pe şira spinării.

- Bună dimineaţa, îmi zice el.

Ar fi fost bună dacă nu te-aş fi văzut. Puteam să îi spun asta, dar am ales să nu mă comport ca el.

- Bună dimineaţa, Henry.

- Singurică? Întreabă în timp ce ieşim din apartament.

- După cum vezi, da.

Am coborât împreună cu el. Sunt conştientă că toate privirile erau pe noi. Nu înţeleg de ce lumea se uită atât de insistent. Simt cum mâna dreaptă a lui Henry mă apucă de talie.

- Ce tot faci? Termină, spun enervată și îi dau mâna la o parte.

- Așa ești mereu?

-Așa cum?

-Enervantă.

-Poate vrei să spui enervată. Enervată de tine.

-Nu. Știu bine ce am vrut să spun. Ce oră ai? mă întreabă, schimbând subiectul.

- Matematică, îi răspund deschizându-mi dulapul.

- Asta înseamnă că vei sta lângă mine. Hei te ajut eu, spune când vede că am multe cărți în mână.

De ce este aşa? În secunda asta e drăguţ cu mine, în următoarea scoate flăcări pe nări. Nu înţeleg cum funcţionează băiatul ăsta.

În clasă mă așez la o masă liberă pentru două persoane, iar Henry mi se alătură. Imediat pe ușă intră Lenny. Cu coada ochiului îl văd că se îndreaptă spre noi, dar profesoara își face apariția și cu toţii se aşează în băncile lor.

După ce am terminat orele, am început să-mi fac ordine în dulap. Pe raftul de sus se afla un bilețel.

"Vino în fața liceului și așteaptă un Range Rover negru, H." 

Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum