CAPITOLUL 20

11 1 0
                                    


Restul săptămânii am cotrobăit prin toate magazinele orașului. Mi-am strâns bani pentru cadourile de Crăciun și cadoul pentru nunta lui Max. Azi este vineri și am mari emoții, având în vedere că a sosit vacanța de iarnă și că în curând plecăm la aeroport.

-Ți-ai ales rochia? mă întreabă Henry din pragul ușii, văzând că sunt indecisă.

-Pur şi simplu nu pot alege, îi spun eu.

După ce au trecut 2 ore, am pornit spre aeroport. Tina și Max au plecat de ieri înapoi în L.A.

-Ajungem până mâine seară? îl întreb pe Henry în timp ce el aranjează bagajele în portbagajul mașinii lui.

-Ajungem la timp.

***

-Vă rugăm puneți-vă centurile de siguranță și să aveți un zbor plăcut. Vă mulțumim! spune vocea unei femei în avion.

-Poți să te culci dacă vrei. Drumul este lung, îmi șoptește Henry.

Prefer să mă uit pe geam, chiar dacă afară este întuneric. După primele ore, deja mă simțeam obosită și amețită, așa că am încercat să adorm, oricât de inconfortabil era scaunul pe care stăteam.

Când am ajuns în fața aeroportului din Los Angeles cu bagajele după noi, am început să căutăm un taxi liber. M-am uitat la ceasul telefonului, care arăta ora trecută de miezul nopții. Asta înseamnă că nu va fi aglomerat traficul.

Am oftat când am ajuns în fața hotelului unde ne-a făcut cazare Max. Abia aștept să mă trântesc în pat. Simt că o să adorm în picioare. Am așteptat pe unul din fotoliile de la parterul hotelului, cât Henry discuta cu băiatul de la recepţie.

-În sfârșit, mormăi în timp ce mă las moale și cad pe pat. În scurt timp, am simțit ploapele grele pe ochii mei.

A doua zi de dimineață eram în întârziere și alergam prin toată camera.

-Henry nu-mi găsesc peria!

-Este în baie, strigă el.

Nu ne-am sincronizat bine deloc în această dimineață. După un drum lung de câteva ore bune, am dormit buștean și ne-am trezit târziu. Fiind aglomerat tot drumul, am ajuns la finalul ceremoniei de la biserică, unde invitații deja felicitau mirii. Urma să plecăm la restaurant. Intru alături de Henry cu cadoul în mână și ospătarul de la intrare ne însoțește. Când am intrat în sala de mese, mireasa mi-a atras atenția. Rochia ei albă fără bretele îi atârna ca o cascadă minunată și îi venea perfect pe corpul ei slab şi frumos. Mi-a făcut cu mâna când ne-a văzut, apoi s-a apropiat de mine și de Henry împreună cu fratele meu.

-Ești minunată, o complimentez eu. Casă de piatră!

-Mulțumim, spune Max. Credeam că nu veți mai ajunge. Haideți.

Eu și Henry ne luăm de mână și îi urmăm până la masa unde vom sta. Acolo o văd pe mama și, spre surprinderea mea, îl văd și pe Howard.

-Howard?

-Puștoaico ai venit! Ia un loc!

-Ce faci tu aici? întreb curioasă.

I-am făcut cunoștință lui Howard cu Henry și am aflat că fratele producătorului meu este producătorul crețului și prietenilor săi. Tina și Max erau foarte ocupați cu invitații careapăreau din minut în minut.

Mâncarea a fost delicioasă și foarte bine preparată. Am râs toată seara și am dansat, am cântat, am și plans puțin, dar nu asta contează. Contează că în seara asta m-am simțit bine alături de persoanele importante din viața mea. Începeam la un moment dat să mă întreb când plecăm spre cabană.

-Mai stăm? îl întreb pe Henry.

După ce l-am întrebat, Henry a anunțat că plecăm. Mi-am luat la revedere de la persoanele care stăteau la masă, iar Max ne-a condus afară.

-Mi-a făcut plăcere că ați venit și că v-am revăzut, dragilor. A însemnat mult pentru mine. Med, ai grijă la școală și la studio.

-Voi avea, îl asigur, apoi Henry îmi face semn să urc în mașina care ne va duce la munte. Tot drumul am dormit fiindcă făceam câteva ore până la destinație și am ocupat toată bancheta din spate. Nici nu știu ce s-a întâmplat aseară, fiindcă de dimineața m-am trezit într-un pat dintr-o cameră decorată frumos. Purtam o rochie de noapte grosuţă şi scurtă. Eram singură.

-Henry? strig eu.

-Aici! se aude vocea lui din baie. Crăciun fericit, iubito!

-Crăciun fericit!

Privindu-l acolo, în acea cameră, am simţit că totul va merge perfect. Este deja perfect faptul că-mi petrec Crăciunul doar cu el, cu persoana pe care o iubesc.


Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum