Mă trezesc cu zâmbetul pe față. Toată noaptea m-am gândit la discuția dintre mine și Howard. Cuvintele lui păreau perfecte și sigur așa erau. Nu știu de ce, dar deja îmi imaginam că sunt pe o scenă mare, întâmpinată de fanii mei. Trebuie să mă lupt ca să iau note bune la școală în continuare și ar trebui să trec mai des prin sala de muzică. Aseară am fost surprinsă să îl găsesc pe Henry discutând cu Lenny despre muzică în camera lor. Păreau așa de liniștiți... Așa că am profitat de moment și i-am dat vestea și crețului, însă am sărit peste partea în care s-ar putea să plec în America. Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva. Se pare că toți sunt mândrii de mine.
M-am ridicat din pat voioasă și m-am dus să fac un duș lung. După aceea, am coborât împreună cu Henry și Liz și am intrat în liceu. Pe tot parcursul orei de matematică, am măzgălit caietul și m-am gândit la câteva idei despre următoarele cântece.
O simt pe Liz agitată lângă mine. Îi urmăresc privirea. Se încruntă imediat ce telefonul ei scoate un sunet. Se uită plictisită pe ecran și își dă ochii peste cap.
-Ești bine? o întreb eu.
-Este vorba despre Zack. Nu încetează cu mesajele astea, se enervează ea, vorbind exagerat de repede, exact ca atunci când are emoții.
-Dar Zack este un băiat de treabă, îi iau eu apărarea. Până la urmă este prietenul lui Henry.
-În visele tale, Parks.
-Nu spune asta, o atenționez eu. Am procedat la fel ca tine la început, îi spun, iar ea își dă din nou ochii peste cap.
-Fetelor, eu și Tony ne pregătim pentru muzică. Ne vedem mai încolo, anunță Alesia înainte de a dispărea cu prietenul nostru din cantină.
După ce prietenii noștri pleacă, între noi două se așterne o liniște ciudată. Oare s-a supărat pe mine?
-Am nevoie de o gură de aer. Vrei să vii? Mai avem jumătate de oră, spune ea înainte să încep eu o conversaţie.
-Sigur. În drum spre ieșire, ni se alătură și Henry
-Edison, de ce îi rănești sentimentele lui Zack? Întreabă Henry glumeț. Te-a invitat la o întâlnire, iar tu îl refuzi?
Liz nu a apucat să-i răspundă, deoarece o voce feminină ne-a întrerupt discuția.
-Îmi acorzi o clipă? Nedumerită, mă retrag de lângă prietenii mei care începeau să se ciondănească. Femeia roșcată de lângă mine este îmbrăcată elegant. Poartă probabil cei mai scumpi pantofi şi o rochie neagră şi mulată care îi scoate ochii în evidenţă. Sunt Julie Carter, se prezintă ea.
-Julie? Howard te-a trimis? o întreb eu uimită.
-Ah, nu. Am venit de bună voie. I-am cerut doar adresa liceului. Cred că trebuie să vorbim, așa-i? mă întreabă, zâmbind.
-Da! spun încântată.
-Deci, ai acceptat.
-Da.
-Ei bine tot ce pot să spun este : Bine ai venit în familie! Am văzut că ești luptătoare și ambițioasă. Nu te lași.
-Da. Așa este, o aprob. Dar mai am și momente mai puțin bune, când nu sunt în stare de nimic.
-Atunci, trebuie să muncești dacă îți dorești asta, până și în momentele proaste, dar îți voi fi alături.
-Voi reuși! o asigur eu.
-Nu ești niciodată sigur dacă va fi ușor de făcut.
Cumva avea dreptate, dar ar fi trebuit să nu mă gândesc la greutăți de acum.
-Ne auzim la telefon. Am numărul tău. Acum du-te la prietenii tăi. Oh, apropo! Am uitat să precizez un aspect. Studioul de înregistrări este în Londra. Cred că l-ai cunoscut pe Mike. Mike te va duce oriunde vei vrea, aşadar nu va fi o problemă pentru tine drumul spre studio. Julie se îndepărtează cu un zâmbet mic pe buze, iar Henry și Liz se apropie de mine. Îmi pare sincer rău că nu am fost lângă ei ca să particip la mica lor ceartă.
-Cine era? mă întreabă colega mea curioasă.
-Julie Carter, îi zic eu, privind-o pe impresară cum urcă la volanul mașinii ei.
-E drăguță.
-Chiar e. Haideți să intrăm.
* * *
După ore, eu și Henry ne-am hotărât să ieșim prin parc, pentru a fi singuri. Aveam nevoie unul de celălalt, având în vedere că amândoi suntem prea ocupaţi în ultimul timp.
-Deci, ai acceptat, începe el discuția.
-Da.
-Anglia o să te iubească, zâmbește el.
Sau poate America, adaug eu în minte.
-Henry? Dacă vreodată aș vrea să plec în America, ai veni cu mine?
-Adevărul este că nu-mi place să călătoresc cu avionul.
-Atunci noi cum ajungem la nunta lui Max?
-Va fii o excepție, îmi explică el.
Ajunsă înapoi în camera mea, mă trântesc în pat obosită lângă prietena mea, Liz. Stătea cu nasul în telefon și se încrunta când am intrat în cameră. E aşa drăguţ să privesc din umbră această latură a ei. E o fată puternică şi frumoasă. Înţeleg de ce Zack o place.
-Te enervează? o întreb, luându-mi pijamalele.
- Încă vrea să ne întâlnim, spune ea, strâmbându-se.
-De ce nu îi dai o șansă, Liz? O plimbare prin parc nu strică. Şi tu ne-ai dat nouă acelaşi sfat.
-Of, bine!
CITEȘTI
Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1
Romance''După ziua de azi, am un sentiment că încep toate să decurgă aşa cum ar fi trebuit să se întâmple mai demult'' Viaţa lui Meddie se complică de când începe liceul şi de când îl întâlneşte pe el, băiatul cu ochii verzi. Nu se aşteaptă ca în viaţa ei...
