A doua zi am fost sunată de un alt număr străin.
-Alo? Meddie Parks? întreabă bărbatul.
-D-Da, mă bâlbâi eu somnoroasă și ușor amețită. Cu cine vorbesc?
- Sunt Lynch Howard. Probabil ai auzit de mine.
Numele acesta mi se repetă în minte de mai multe ori. Lynch Howard este unul dintre cei mai cunoscuți producători de muzică! Cumva visez? Și până la urmă, de unde are el numărul meu de telefon?
-Sunt foarte onorată să vorbesc cu dumneavoastră.
-Te rog, spune el râzând. Noi doi vom deveni prieteni, așa că spune-mi Howard.
-În regulă, Howard.
-Ce ai spune să ne întâlnim în seara asta ca să stăm de vorbă. Avem multe de dicutat.
-Cu mare plăcere.
-Atunci să fii gata diseară, fiindcă te va aștepta o limuzină în fața liceului.
După acestea, domnul Lynch a închis, iar eu am rămas încremenită pe balcon, în bătaia vântului. O limuzină? Cum de se întâmplă toate atât de repede?
-Lynch Howard? aud vocea răgușită a lui Lenny.
-Oh, Lenny, nu te-am văzut, spun eu.
-Accepți?
-Ce să accept?
-Propunerea lui de a intra într-o lume fabuloasă.
-Nu știu sigur. În seara asta ne vedem și stabilim toate cele. Um, eu trebuie să mă pregătesc pentru cursuri, schimb subiectul repede, apoi intru înapoi în cameră, fără să mai aștept răspunsul lui.
-Spune-mi te rog frumos că încă visez și că n-ai vorbit cu cel mai cunoscut producător de muzică.
- Ba chiar am făcut-o, chicotesc eu.
-Vorbești serios? Deci n-am visat? Meddie asta este ceva incredibil! Vei înregistra propria ta melodie?
-Mai ușor cu întrebările și ridică-te din pat. Întârziem la cursuri, plus că îți voi da amănunte pe drum.
Așa cum am promis, i-am povestit tot prietenei mele, ea ascultând cu sufletul la gură. La dulapuri ne-am întâlnit cu Henry.
-Henry, Med a fost contactată de faimosul Lynch Howard, îi șoptește Liz bucuroasă. Am rugat-o să nu țipe în gura mare, deoarece va auzi tot liceul.
-Voi două glumiți? întreabă derutat.
-Normal că nu, mă bosumflez eu repede.
-Felicitări, îmi spune și mă sărută protector pe frunte.
* * *
Orele au trecut îngrozitor de greu. Îmi pregăteam hainele cu care mă voi îmbrăca, iar telefonul mi-a vibrat, anunțându-mă că am primit un mesaj.
Henry: Baftă, scumpo!
Am zâmbit, apoi am observat că se făcuse deja târziu, așa că am deschis cu repeziciune dulapul. Mi-am ales o rochie până deasupra genunchilor, apoi am luat pantofii mei crem și eleganți cu toc subţire. Am coborât din campus, făcând liniște pe hol și m-am îndreptat spre limuzina neagră și imensă care mă aștepta. Văzându-mă, șoferul s-a dat repede jos și mi-a deschis ușa. Câtă politețe. mă simt ca o prinţesă în devenire.
-Poftiți domnișoară Parks, îmi spune el respectuos.
Limuzina avea două banchete și m-am pus pe cea din stânga ca să privesc în față și să-l văd pe șofer. Acesta s-a urcat și el la volan și a pornit imediat motorul. Am observat că în limuzină era o măsuță cu niște aperitive.
-Acelea sunt pentru dumneavoastră, îmi spune omul chel de la volan.
-Oh, vă mulțumesc, dar nu trebuia! încerc să par politicoasă.
-Domnul Lynch ține foarte mult la detalii și la lux, dar și la simplitate în același timp. Serviți-vă. L-am ascultat și am gustat o tartă de pe farfurie. Era foarte delicioasă.
După 5 minute am ajuns într-un final și la destinația mea. Șoferul s-a grăbit să-mi deschidă ușa și afară mă aștepta domnul Howard.
-Mulțumesc Mike, îi spune Lynch șoferului.
-O seară bună, domnule Howard, domnișoară Parks.
-Pe aici, mă îndrumă producătorul și intru pe ușile gigantice ale restaurnatului. Ne așezăm la o masă rezervată și începem să discutăm. Meddie, ne-am întâlnit, fiindcă trebuie să te lămuresc cum stau lucrurile, nu?
-Cam așa, zâmbesc eu timidă. Sunt total pe dinafară.
-De aceea sunt eu aici. Nu știm foarte sigur unde te vom poziționa. Adică dacă îți vei începe cariera aici, în Londra sau în America. Vom vorbi cu niște directori și vom vedea unde mai sunt locuri. De asemenea, când te vei lansa, vei avea nevoie de un nume de scenă. Asta este opțional, dar trebuie să te gândești din prima, deoarece nu mai poate fi schimbat după aceea. Majoritatea timpului ți-l vei petrece la studioul de înregistrări. Asta reiese din discuție.
-America? Credeam că voi rămâne aici.
-Știi bine că în Americase îndeplinesc multe vise, iar acolo avem cel mai mare studio, însă încercăm să rămâi aici, dar la un moment dat, va trebui să ajungi și în America.
-Pare complicat, spun, gândindu-mă intens la asta.
-Este. Aș vrea să stabilim de acum programul. Prefer să treci pe la studio în weekend, ca în timpul săptămânii să te ocupi de școală.
- Perfect.
- Vei avea mereu lângă tine un om foarte important, Meddie. Impresarul. Acesta te va reprezenta oriunde, îți va organiza concerte, întâlniri. Uite, spune și îmi întinde un cartonaș alb. Ea a acceptat când i-am povestit despre tine. Este cea mai potrivită impresară pentru tine. Julie Carter. Cu siguranță vă veți înțelege.
-Domnule Howard?
-Da?
-Accept! spun cât de hotărâtă pot.
-Atunci, bine ai venit în familie, Meddie Parks. O voi anunța și pe noua ta impresară.
CITEȘTI
Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1
Romansa''După ziua de azi, am un sentiment că încep toate să decurgă aşa cum ar fi trebuit să se întâmple mai demult'' Viaţa lui Meddie se complică de când începe liceul şi de când îl întâlneşte pe el, băiatul cu ochii verzi. Nu se aşteaptă ca în viaţa ei...
