Toată noaptea am încercat să adorm și n-am reușit. Părul meu ciufulit îmi intră în ochi, am cearcăne de la oboseală și trebuie să mă pregătesc pentru plecare. După un duș fierbinte, mi-am ales hainele cu care mă voi îmbrăca. Mi-am luat geanta mea neagră obișnuită din piele și mi-am pus în ea telefonul și o agendă unde să îmi notez orarul liceului și altele. Mă uit în oglindă pentru ultima dată și decid că sunt pregătită să încep o viață nouă cu prieteni noi. Părăsesc casa în care n-am apucat să locuiesc prea mult și deschid portiera mașinii, apoi mă așez pe scaunul de lângă șofer.
- Pregătită? mă întreabă mama.
- Mai pregătită ca niciodată!
Liceul la care mă duc este departe de Londra și drumul până acolo a fost destul de plictisitor, având în vedere că nu am vrut să vorbesc, ci doar să privesc peisajele în drum spre destinația noastră. Emoțiile s-au amplificat cu cât ne afundam mai mult în centrul orașului.
- Nu ești bucuroasă? mă întreabă mama când observă că nu mă dau jos din mașină.
- Ba da! Doar că..., încep și mă opresc.
-Doar că ce?
-Este ciudat pentru mine că o iau de la capăt.
- Mereu o luăm de la capăt, scumpo, îmi mângâie obrazul.
Oftez și deschid ușa mașinii, apoi mă îndrept spre portbagaj pentru a-mi lua valiza grea. Între timp, mama lasă geamul în jos și mă privește din mașină.
- Te descurci să-ți duci bagajul?
- Sigur mama. Pa, te iubesc!
- Și eu!
Mama pleacă imediat după ce îi fac cu mâna. Târăsc bagajul până în fața secretariatului, bat de două ori la ușă, apoi intru în liniște.
- Bună ziua! o salut pe doamna în vârstă de la recepție.
- Bună ziua! Bine ai venit la noi. Pentru cămin?
-Da, răspund simplu.
-Numele te rog, zâmbește ea cald, privindu-mă.
- Meddie Parks.
- Uite cheia. Ceilalți colegi ai tăi au ajuns deja în apartament.
- P-poftim? mă bâlbâi, rugându-mă să fi înțeles eu greșit. Vreți să spuneți că vom fi mai mulți? Într-un apartament?
- Da. Aveți vreo problemă cu asta? Alte camere libere nu mai sunt.
- Oh, încuviințez din cap.
- Dacă se intâmplă ceva, veniți și raportați problema.
Iau cheia din mâna ei și părăsesc camera, apoi institutul. Privesc brelocul cu numărul 40. Unde ar trebui să fie acest apartament? Mă strecor prin mulțime până ajung în fața campusului și observ că are 4 etaje. Iau bagajul greu cu mine și intru. Încep să mă plimb absentă pe la parter și constat că la acest etaj ultima ușă are numărul 35, așadar apartamentul e la etajul 1 cu siguranță. După primele 10 trepte, deja obosesc.
- Hei! aud o voce de băiat.
Îmi ridic privirea și întâlnesc cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată.
- Te ajut eu. Dă-mi-l, se oferă el.
Las bagajul lângă mine și îi urmăresc mișcările băiatului politicos. Hainele lui sunt negre, părul lui este blond, iar buza lui e întâmpinată de un piercing. Oare au voie cu așa ceva aici?
- Mulțumesc. Ești drăguț, îi spun eu sincer.
- Ce cameră ai? mă întreabă, zâmbind.
- 40, îi răspund eu.
- 40 ai spus? Ce coincidență! Stăm în același apartament.
-Uau! spun, nemaiavând cuvinte.
Ajungem imediat la ușa cu numărul 40, iar băiatul care m-a ajutat o deschide cu cheia lui. În fața mea zăresc o baie micuță, iar în stânga și dreapta sunt două dormitoare.
- Aici e colega ta de camera, arată spre ușa din stânga, iar aici în dreapta sunt eu și... Henry, spune scărpinându-și ceafa.
- Mulțumesc mult pentru ajutor. Apropo n-am făcut cunoștință. Eu sunt Meddie, dar îmi poți spune Med.
- Eu sunt Lenny, zice zâmbind. Te las să te acomodezi.
Îmi duc bagajul în camera mea și văd o fată blondă în patul de două persoane cu un laptop în brațe.
- Hei! Eu sunt Liz, mă salută.
- Eu sunt Med.
CITEȘTI
Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1
Romansa''După ziua de azi, am un sentiment că încep toate să decurgă aşa cum ar fi trebuit să se întâmple mai demult'' Viaţa lui Meddie se complică de când începe liceul şi de când îl întâlneşte pe el, băiatul cu ochii verzi. Nu se aşteaptă ca în viaţa ei...
