CAPITOLUL 7

17 3 0
                                    


Mă uit de cinci minute după mașina descrisă în bilețel și nici urmă de ea. După un timp, aceasta apare și oprește brusc în fața mea. Geamul fumuriu e lăsat în jos, în spatele lui aflându-se Henry.

- Urcă , îmi face semn spre scaunul de lângă șofer, îmbrăcat în piele.

- Ce crezi că faci?

- Diseară este o petrecere.

- Şi ce propui?

- Să mă însoţeşti la cumpărături.

- Nu voi merge cu tine nicăieri.

Henry oftează, îşi dă ochii peste cap şi începe să se joace cu câţiva cârlionţi din părul lui. Acum când stă liniştit îl pot vedea mai bine. Pare un băiat atât de simplu şi drăguţ în acelaşi timp. E prima dată când îi pot inspecta detaliile feţei: un nas uşor ascuţit, ochii mari şi verzi şi un păr des şi maroniu.

- Atunci promiţi că vii la petrecere?

O petrecere? Nu cred că este o idee bună, dar dacă Liz mă va însoţi, atunci poate că voi accepta.

- Este invitată şi Liz?

- Edison?

- Da.

- Normal că poate veni şi ea.

- Bine atunci.

După ce a plecat din faţa campusului, am urcat înapoi în cameră.

- Şi... Spune-mi cum te-a vrăjit.

Liz avea sprâncenele ridicate şi ţinea o revistă de modă în mână.

- La ce te referi?

- Mai bine zis la cine. Med, îl placi pe Henry?

- Nu!

- Atunci ce se întâmplă?

- Nici eu nu ştiu. Totul a început azi de dimineaţă.

Liz a lăsat revista pe noptieră şi nu a spus nimic până ce n-am terminat de povestit.

- Deci vrei să spui că toată ziua s-a comportat ca un gentleman...

- Ceva de genul.

- Ce se întâmplă cu ei? Oare pun ceva la cale?

- Tu să îmi spui. Eu nu îi cunosc.

Liy nu a mai spus nimic, aşa că am avut ocazia să schimb subiectul şi să o întreb dacă vrea să mă însoţească la petrecerea lui Henry. La început a strâmbat din nas, dar apoi mi-a zis că nu stăm mult. Peste câteva ore, Hnery a bătut la uşa noastră şi ne-a condus pâna la apartamentul unde se ţinea petrecerea. De după uşă apare un băiat cu părul negru, cu ochii căprui și îmbrăcat într-un maieu larg și negru, la fel ca și Henry.

-Intrați, ne spune.

Henry îmi face cunoștință cu toți prietenii lui și aflu că pe băiatul care ne-a deschis ușa îl cheamă Zack. Este genul de băiat tare amuzant, iar tipul blond cu ochii albaștrii care zâmbește mereu, Noah, este foarte simpatic.

- Cine joacă adevăr și provocare? ne întreabă Zack.

Ne strângem într-un cerc și Zack pune întrebările. În mijlocul cercului este o sticlă goală de suc care trebuie învârtită de cel care îi întreabă pe ceilalți, iar la cine se oprește sticla, respectivul trebuie să primească o provocare sau să spună un adevăr.

- Deci ăla care va fi ales de sticlă, va trebui să bea 10 pahare cu suc acidulat.

În seara asta vreau să mă distrez în alt mod, fiindcă nu obișnuiesc să o fac prea des. Urmăresc sticla cum se oprește fix la... Mine!

***


- Hei frumosule, îi spun băiatului creț cu ochii verzi care mă cară ca pe o prinţesă. E așa frumos...

-Doar nu te-ai îmbătat, îmi zice el, râzând. Până și zâmbetul lui e frumos. Tot ce ai băut a fost suc si deja te comporți ciudat, continuă, zâmbind.

-Ne-am căsătorit? Îl întreb mirată. Deși mă durea capul, tot puneam întrebări stupide.

- Med, taci și încearcă să adormi, îmi zice în timp ce deschide o ușă și intrăm într-o încăpere întunecată.

Îl ascult și îmi închid ploapele obosite. Băiatul creț mă pune pe ceva moale, probabil patul, și adorm instantaneu.

P@

Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum