Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1

CAPITOLUL 17

Tina se uita cu mama în sufragerie pe laptop la câteva rochii de mireasă, în timp ce eu mă fâțâiam prin bucătărie plictisită. M-am dus să mă alătur lor, dar păreau foarte concentrate și își dădeau cu părerea la fiecare îmbrăcăminte.

-Med, deci îți place muzica, spune Tina cu ochii în ecranul luminos.

Am zâmbit și am început să mă gândesc la cursul de muzică.

-Da, așa este, dar unde vrei să ajungi cu asta?

- Prietenul meu și al lui Max de familie are un studio de înregistrări în L.A. Te-ai gândit la viitorul tău? La ce vei face după liceu?

-Sinceră să fiu, nu m-am gândit deloc.

-Ar trebui s-o faci. Dacă vei fi pe placul publicului, vei avea din ce să trăiești. Mulți nu au o oportunitate ca asta, sau mulți o au și e prea târziu ca s-o recâștige. Mai gândește-te. Eu îi voi povesti despre tine.

-Mulțumesc Tina.

Mă simţeam speriată, dar şi entuziasmată în acelaşi timp. Nu ar fi o opţiune L.A. pentru mine, dar totul sună ca un vis frumos din care nu ţi-ai dori să te trezeşti.

* * *

Întind mânaprin pat, dar nu îl găsesc pe el. Pe Henry. Ceasul arată ora aproape zece dimineața, dar am rămas ca o leneșă în pat, privind tavanul alb. Nările îmi sunt invadate de un miros dulce de clătite. Mă dau jos din pat și alerg până în bucătărie, unde masa e aranjată frumos cu două porții de clătite și topping.

- Îți place? Henry apare de nicăieri cu un zâmbet până la urechi.

- Tu ai făcut toate astea? îl întreb în timp ce mă așez pe unul dintre scaune.

-Da.

Clătitele au fost cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată. Cât Henry s-a dus la magazinul din apropiere ca să cumpere câte ceva pentru drum, eu am stat în cameră și am făcut bagajele, gândindu-mă la ziua de mâine. Aniversarea de 18 ani. Nu am plănuit să îmi fac majoratul, oricât de mult ar însemna asta pentru un adolescent. M-aș simți bine și cu o petrecere simplă, sau o ieșire cu prietenii.

Ziua de azi a trecut prea repede. Mi-am luat la revedere de la familia mea dragă, dar l-am asigura pe Max că voi ajunge la nunta lui sâmbăta viitoare. Am vorbit cu Henry că imediat ce ajungem în cameră, căutăm bilete de avion. Ca să ajungem bine în America, ar trebui să plecăm de vineri seară, ca sâmbătă să ne ocupăm de toate aranjamentele. Mașina mea va ajunge mâine de dimineață la campus, deoarece încă nu mi-am luat carnetul de condus, așadar nu mă pot urca la volan. Pe lângă toate acestea, m-am gândit la Crăciun și la cabana despre care vorbea Henry și Max. Nu credeam că-mi voi petrece Crăciunul cu Henry, deși era tot ceea ce-mi doream. M-am gândit la cadourile pe care urma să le cumpăr săptămâna asta pentru prietenii mei, pentru Tina și Max și mai ales pentru Henry. Nu am nicio idee pentru cadoul lui. După ce am ajuns în cameră și am stat câteva ore bune pentru a căuta două bilete în L.A. , Henry a primit un mesaj de la gașca lui să se vadă la un restaurant pentru o întâlnire importantă de grup, așa că iar am rămas singură după-masa. Alesia era deja afară cu Tony, iar Liz, spre surprinderea mea, ieșea cu Zack. Mi-a povestit ea de mai demult că ceva este la mijloc între ei doi, iar acum se dezvoltă totul uşor, uşor.

A doua zi, m-am trezit cu un zâmbet imens pe față și am fugit repede la baie. Urăsc faptul că a început din nou săptămâna și că o iau de la capăt, dar mai am 5 zile și pot spune că începe vacanța de iarnă. În timp ce îmi fac duș, mă gândesc că timpul a trecut tare repede, fără ca măcar să sesizez asta. Parcă ieri am intrat pe ușile campusului și Lenny m-a ajutat cu bagajul. În timp ce coboram scările campusului, mă uitam prin mesajele primite de la multe rude, mama, Max, Tina, chiar și prietenii din liceu. La parter le-am zărit pe prietenele mele.

- La mulți ani, Med! strigă ele în cor și mă îmbrățișează pe rând.

-Mulțumesc fetelor.

-Avem ceva pentru tine! îmi spune Alesia și îmi întinde o pungă de cadou.

-Nu trebuia să faceți asta.

-Tu taci și uită-te, mă ceartă Liz. Încep să cotrobăi prin pungă, până scot la iveală cutia parfumului meu preferat. În ultimele dăți, rar l-am găsit.

- Nu îmi vine să cred! Sunteți cele mai bune prietene pe care le am!

Toată ziua am primit urări de la persoane pe care le cunoșteam și de la unele pe care nu le-am văzut niciodată în liceu, dar am apreciat gestul frumos din partea lor. La masa de prânz m-am văzut cu prietenii lui Lenny care mi-au dăruit cel mai nou CD al lor plus semnăturile acestora pe carcasă. Lângă CD, mai era ceva mic și împachetat pe care scria L. L-am deschis și am dat de un breloc cu logo-ul trupei. Ce drăguț din partea lui Lenny. O să agăț cadoul lui de cheile mașinii.

După ore, am primit un mesaj de la Clark, în legătură cu faptul că vrea să stăm de vorbă. Am acceptat fără ezitare, apoi mi-am focalizat atenția asupra punguței de pe partea mea de pat. Pe o foiță scria că este de la Henry. Toată ziua nu m-am văzut cu el, deoarece are o nouă întâlnire cu proful de muzică, dar mi-a spus că se va revanșa pentru asta. În pungă erau dulciuri, dar mai ales ciocolata mea preferată: cicolată Ritter Sport. Când am văzut-o, am făcut ochii cât cepele, apoi am ascuns-o bine în dulap. Din nou, am pierdut noțiunea timpului, iar acum alergam spre mașina lui Clark. Tot nu sunt lămurită de ce vrea să vorbim.

-Salut Clark, spun în timp ce mă trântesc pe bancheta din stânga lui.

-Hei sărbătorito, râde el.

Pe drum a fost liniște. Se auzea doar motorul mașinii și gălăgia produsă de claxoanele din trafic. Clark a oprit în fața unui restaurant mic. Ajunși înăuntru, nu m-am mai putut abține și l-am întrebat:

-Pentru ce ne-am întâlnit?

-Med, aș vrea să știi ceva, spune el serios.

Mi-aș fi dorit să nu mă roage să îl iert pe Lenny. Subiectul ăsta devenea obositor, iar eu de data asta nu mai aveam chef să ascult de ceilalți, ci de mine și de ce-mi spune inima.

-Este legat de trecutul lui Lenny și Henry.

Nu mă așteptam la asta deloc, însă aveam nevoie de mai multe informații.

-Continuă, îl incurajez eu.

-Înainte ca Henry să fie cu Alice, acum câțiva ani, era cel mai bun prieten al lui Lenny și invers. Până ce Alice a intervenit în relația lor de prietenie, Henry crezând că Lenny se dădea la prietena lui. Probabil asta a încercat și acum Alice cu prietenia voastră. A ta și a lui Lenny.

-Probabil, spun ușor neinteresată.

-Med, nu îți cer să stai departe de Henry. Nu toată lumea îl cunoaște așa cum este el de fapt. E un om cu inimă bună, dar a fost orbit de o fată cu planuri rele. Doar ai grijă. Nu vreau să te rănească.

- Te asigur că Henry s-a schimbat.

Cât el îmipovestea despre noul CD al trupei, euîncercam să înțeleg că Henry și Lenny au fost cândva prieteni. Credeam că astaeste imposibil, având în vedere că se urăsc reciproc.