CAPITOLUL 3

26 3 0
                                    


Liz m-a ajutat să-mi pun hainele în dulap și accesoriile prin sertare. În camera noastră sunt două birouri și între ele ușa balconului comun cu cel al băieților. Nu am uitat să o sun pe mama și să îi spun că totul e în regulă, dar când a auzit că mai stau cu încă doi băieți, și-a ieșit din fire, însă am liniștit-o. Colega mea de cameră s-a oferit să ieşim din campus şi să îmi arate grădina liceului, apoi a propus să îmi arate oraşul.

- De unde eşti?

- M-am născut aici, dar nu am apucat să văd prea multe din Anglia. Eu şi mama am stat retrase într-un oraş aproape de Londra.

- Şi tatăl tău?

Atunci, în momentul ăla mi-am dat seama că nu am ce povesti despre el, că nu îmi cunosc tatăl, iar pentru o secundă aş fi vrut să ştiu mai multe.

- Nu ştiu unde e. A plcat de acasă când eram foarte mică.

Liz a deschis gura pentru a spune ceva, însă a decis să schimbe subiectul. Mă simţeam mai bine aşa.

- Ş ice propui să faci mai departe pe plan profesional?

- Ei bine, nu sunt foarte sigură. Iubesc muyica, insă nu am avut ocazia să îmi arăt talentul.

- Atunci pot spune că ai ajuns unde trebuie. Aici vei avea ocayia să intri în multe cluburi: clubul de muzică, cel de pictură, cel de actorie.

O priveam pe Liz cum povestea despre liceu. Nu mă aşteptam ca viitoarea mea colegă de cameră să fie atât de drăguţă.

- Am văyut sclipirea ta din ochi atunci după ce te-a lăsat Lenny în cameră.

- Ce sclipire?

- Med, nu sunt fraieră, spune zâmbind. Să nu crezi că este atât de drăguţ pe cum pare.

- Ce vrei să spui cuz asta?

- Stii..? Mi-a plăcut şi mie de el. S-a dovedit a fi un băiat neserios. Plus că el si Henry au un trecut împreună, ceea ce îi face atât de asemănători, dar totuşi diferiţi. Ei doi se urăsc.

- Atunci... De ce stau în aceeaşi cameră?

- Am auzit un zvon că au fost puşi intenţionat ca să îşi resolve problemele. Anul trecut ei erau bătăuşii liceului. Anul ăsta sunt indiferenţi. Nici nu am intrat bine în cameră azi de dimineaţă că ei se certau, apoi Henry s-a retras. Nu ai apucat să îl cunoşti, nu?

- Nu.

Discuţia cu Liy a fost intensă. Mi-a dat multe detalii şi mi-a povestit multe. Multe de care mă tem oarecum. Singura întrebare care îmi trece prin minte este Cine este băiatul ăsta Henry?

- Eşti nouă pe aici. Doar nu vreau să fii o altă pradă.

Adevărul este că în acel moment mi-aş fi dorit să ştiu mult mai multe dacă era posibil, dar am ales să dau totul uitării.

După ce Liz mi-a arătat liceul, am mers la o terasă.

- M-am gândit că ţi-ar prinde bine să cunoşti câţiva elevi din liceu. Eu una mă înţeleg cu ei şi sigur îţi vei face şi tu câţiva prieteni.

***

Pot spune că m-am distrat cu adevărat în seara asta. Am făcut cunoştinţă cu câţiva elevi care vor să meargă la cursul de muzică. Uneori o mai priveam pe Liz care îmi zâmbea de fiecare dată, apoi se întorcea la discuţiile ei. Am rămas surprinsă să aud că un grup de băieţi ascultă acelaşi gen de muzică pe care îl ascult şi eu. M-am împrietenit cu Clark şi amicii lui care şi ei sunt în clasă cu mine şi cu Liz. Mi-a povestit despre cele întâmplate în clasele anterioare şi despre faptul că el şi Lenny, cândva, au fost cei mai buni prieteni, însă din cauza ieşirilor lui Lenny, nu mai vorbesc atât de des.

Când am ajuns în cameră, toate luminile erau stinse. Apartamentul pare straniu aşa. Am bâjbâit după uşa camerei noastre, sperând să nu mă împiedic. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă aşez pe pat şi să-mi trag sufletul. Toată ziua m-am plimbat. Mama îmi trimisese un mesaj întrebându-mă dacă sunt bine. Am vrut să îi scriu, dar m-am uitat la ceas şi am văzut că era trecut de ora zece. Poate doarme.

Liz adormise demult şi m-am băgat la rândul meu în pat imediat ce mi-am pus alarma la telefon.


Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum