Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1

CAPITOLUL 25

Soarele îmi supără ochii obosiți, așa că încerc să mă ascund de lumina deranjantă, însă mă dau bătută după un timp. Lângă mine, Liz doarme ca întotdeauna. Îmi verific telefonul și văd că este ora 8:30. La 9 trebuie să fiu la ore. Un mesaj de la cineva necunoscut mi-a atras atenția.

Neata! La 8:50 în fața campusului? Jason.

Jason... Zâmbesc la gândul că îi măcar lui îi pasă de mine. Îi răspund că ne vom vedea în curând, apoi mă ridic din pat și încep să mă uit prin dulap.

- Liz, trezirea! țip în timp ce îmi iau pantalonii lungi pe mine.

- Mmm, mârâie ea somnoroasă.

- E deja tarziu. Ridică-te din pat

Cum mă așteptam, Jason era în fața campusului, stând cu nasul în telefon.

- Hei, îi distrag eu atenția.

- Bună, zice cu vocea răgușită. Am vorbit cu Howard și a zis că are o surpriză pentru noi. Ne va suna în pauza de masă.

- Asta este interesant. Ce oră ai? îl întreb în timp ce intru în liceu.

- Istorie, zice.

- Păi se pare că ne vom vedea și la istorie, îi fac cu ochiul.

- Lasă-mă să te ajut, zice Jason când vede că nu ajung la ultimul raft al dulapului meu.

- Merci, spun rușinată.

- Ți le duc eu, se oferă el.

- Totuşi... Nu înţeleg cum de nu te-am văzut prin liceu până acum.

- Probabil că erai preocupată cu altele.

Aşa este... Eram atât de atrasă de Henry, încât am uitat să mă mai uit prin jur.

***

- Și când l-am văzut, m-am pus lângă el și era în viață, așa că l-am împins înapoi spre mare, ne povestește Jason.

Eram uimită! A salvat un delfin! Jason a salvat un delfin...

-Oh eroule! spune o fată.

Eram multe persoane adunate în jurul lui, iar el ne povestea ce a făcut vara trecută. Îl văd pe Henry cum se apropie de noi.

-Și eu am salvat ceva. Sau pe cineva, spune el nervos.

-Hai zău? întreabă Mia. Pe cine? Ia să vedem!

-Am ajutat o băbuță să treacă strada.

Unii râd, alții se încruntă, alții nu sunt deloc interesați, dar eu îmi dau seama de planul lui.

-Putem vorbi puțin între patru ochi? îl apuc de braț, iar el se mai relaxează.

Mă duc în spatele clasei, într-un colț retras, pentru a nu ne auzi nimeni.

-Vrei să-mi spui ce se întâmplă? încep eu.

-Nu se întâmplă nimic, zice el indiferent.

-Termină cu aceste jocuri, zic pentru ultima dată, apoi mă întorc la banca mea.

Profesorul a intrat în clasă și și-a început ora plicticoasă. Nu am fost aproape deloc atentă la nicio lecție, deoarece m-am gândit la comportamentul ciudat al lui Henry. El nu mai merită nici măcar un zâmbet de la mine. Se comportă ca un copil mic.

Ajunsă în cantină, îi caut cu privirea pe prietenii mei care discută cu Jason la o masă retrasă.

-Salut.

-Hei Med, spune Jason.

-Ați făcut cunoștință? îi întreb pe restul.

-Jason a salvat un delfin, spune cu zâmbetul pe buze Alesia și îl pot observa pe Tony cum își dă ochii peste cap.

Telefonul mă întrerupe și când văd că mă sună Howard răspund cât mai repede.

-Hei Howard, zic, privindu-l pe Jason.

-A venit timpul pentru surpriză.

-Stai un moment, spun și îndepărtez telefonul de ureche pentru a-l da pe difuzor. Spune acum.

-În ultima voastră zi de școală veți avea concertul. Med, vei cânta melodia ta și Jason pe a lui separat. Apoi veți cânta amândoi. Va fi un concert de lansare, dragilor, spune în continuare Howard. Lumea o să înceapă să vă cunoască și, astfel, fanii vor apărea. Apropo Med, în seara asta să te uiți pe YouTube. Am încărcat audio-ul cu melodia ta. Julie mi-a spus că n-ai avut nimic împotrivă.

-Incredibil! îmi duc mâinile șocată la gură.

După masă, am ieșit afară ca să stăm la aer liber. Dintr-o dată mi s-a făcut poftă de suc, așa că mi-am întrebat prietenii:

-Vreți ceva de băut?

-Ia o sticlă mare de suc, răspunde Liz șipornesc spre trecerea de pietoni. Trag cu ochiul repede ca să văd dacă vinevreo mașină, iar cum n-am văzut niciuna, mi-am continuat drumul, însă nu ajungpe cealaltă parte fiindcă mă lovește ceva puternic care mă trântește la pământși mă face să mă simt foarte amețită. În jurul meu este agitație și brusc adormîntr-un somn ciudat.