CAPITOLUL 1

59 3 2
                                    


Uneori mă gândesc la visele pe care le am. Oare dacă ne dorim ceva cu adevărat, cineva va asculta rugămințile, apoi va face în așa fel încât să se îndeplinească? Cărțile și filmele au mereu un final fericit. Sau asta din câte știu eu. Poate că e mai frumos să trăiești o viață de film sau de carte. Acolo toți sunt fericiți. Toți sunt perfecți. Nimeni n-are probleme,așa cum am avut eu și mama.

Mă dau jos din pat destul de obosită. Azi este duminică, iar mâine încep ultimul an de liceu. În Londra am ajuns abia aseară, deoarece până acum, eu și mama am stat retrase într-un oraș mic din apropiere. Nu o să petrec mult timp aici, fiindcă voi împărți camera cu cineva la campusul liceului. Sper să fie cineva de încredere și prietenos. Hotărăsc să mă dau jos din pat și cobor scările, ducându-mă în bucătărie.

- Bună dimineața, mamă, o salut pe mama care stă cu nasul în laptop, căutând ceva.

- Hei! Mă uitam pe site-ul liceului. Știi că vei dormi acolo într-o cameră cu cineva. Campusul e aproape de liceu.

- Da știu, îi răspund, umplându-mi o ceașcă cu ceai fierbinte.

- Sunt mândră de tine. Să mă suni mereu când poți, da?!

- Sigur mamă.

Mama e o persoană minunată dar când vine vorba de protecție, câteodată exagerează. Mâine e o zi importantă și am emoții. Bagajul! Trebuie să îl fac și este abia ora prânzului, fiindcă de la atâta oboseală, am dormit până târziu. Îmi deschid valiza imensă și cercetez dulapul. Îmi iau toate hainele care îmi plac și trec la pantofi, apoi la alte necesități. Cât îmi fac bagajul mă tot gândesc cu cine o să stau în cameră. O să-mi fie dor de mama, deoarece ea este singura pe care o mai am, în afară de fratele meu mai mare care a plecat în America cu iubita lui. Numele lui e Max, iar când a plecat mi-a părut rău. Era cel mai bun prieten al meu.

În timp ce mă gândeam la ziua de mâine, mintea mi-a zburat la tata. Eram tare curioasă dacă își mai aduce aminte de mine și dacă îi mai pasă măcar un pic de familia lui. Dacă are de gând să se întoarcă vreodată. Însă cu cât mă gândeam mai mult la aceste speranțe, cu atât mai mult eram sigură că nimic din ce mi-aș fi dorit nu se va întâmpla.

După ce termin de făcut tot bagajul, mă bag în pat și încep să citesc o carte până mă fură somnul.

Uşor de zis, greu de făcut-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum