Dimineata ii surprinse in aceasi pozitie. Niciunul nu intelegea cum nu s-au miscat toata noaptea dar totusi nu ii durea nimic. Alex se ridica primul si merse spre baie. Diana statea asa bine si ii era prea lene sa se ridice. Somnul punea din nou stapanire asupra ei. Nu avu nici cea mai mica intentie de a se ridica din pat. Nici nu stia cum a reusit sa atipeasca din nou pana ce Alex reveni. Cand auzi usa baii inchizandu-se se trezi. Alex rase si se intrepta spre dressing.
-Alex! il striga ea. Spera sa fie bine dispus dupa noaptea trecuta asa ca isi incerca norocul.
-Da! ii raspunse el tragandu-si un tricou alb peste cap.
-Nu pot sa stau acasa, te rog?! intreba ea zambind.
-Da! spuse el cu sarcasm. Sa te gasesc alergand pe aici! Cum sa nu!
-Te rog! incerca ea din nou. Imi e foarte somn si mie lene sa ma ridic din pat!
Isi lua o pereche de pantaloni negri si se aseza langa ea pe marginea patului. O privi cateva secunde cu un dezaprob total. Diana inca spera putin, chiar daca fata lui ii arat ca a intrecut masura. Intr-un final, el ofta zgomotos.
-Promiti ca nu faci ceva prosti pe aici? ceda el in sfarsit.
-Pe cuvant de onoare! ii raspunse ea cu entuziasm. Oricum la ce somn imi e nu cred ca am sa ma ridic din pat! rase ea. Deci pot?
-Bine! Ramai, dar daca faci ceva o incurci rau!
-Nu fac nimic, promit! spuse ea . Se ridica sprijinindu-se intr-un cop si il pupa pe obraz. El doar dadau negativ din pat si se ridica. Isi lua o pereche de pantofi negri si peste un sacou albastru.
-O trimit pe Tina sa iti aduca micul dejun! ii spuse el apropiindu-se de ea. Sa fi cuminte! spuse el, apoi o pupa pe frunte. Ea doar aproba printr-o miscare a capului si se parpusi din nou intre perine. Inca se mai simtea parfumu lui in perina. Ii lua perina in brate si ii insipra mirosul. Dupa atatea luni se simtea in sfarsit fericita. Alex nu mai tipase la ea,din contra, ii facu pe plac si o lasa acasa.
-Alex! tipa ea ca "din gura de sarpe".
Alex se intoarse grabit si deschize usa cu o viteza foarte mare. Diana se gandi ca o va muta de la loc. Isi privi sotia care statea bine-mersi in pat. A crezut ca a patit ceva. Toata buna dispozitie ii disparuse!
-Am uitat sa iti zic ceva! spuse ea pe o voce nevinovata.
-Serios? intreaba el. De ce Dumnezeu tipi asa?
-Am uitat sa iti zic ceva si era important! spuse ea prinvind in jos.
Alex inspira adanc. Il speriase! Expira pe nas si isi privi sotia cum statea cu privirea in jos si se juca cu cearceaful. Merse spre ea si se aseza pe marginea patului.
-Zi! spuse el calm , de data aceasta.
-M-a sunat Daniel. zise ridicandu-si capul. Privi fata sotului cum se incrunta. Stia ca nu e bine ceea ce face, dar trebuia sa ii spuna. Nu putea sa ii ascunda asta! Nu lui! Nu vroia sa afle de la alti si sa se certe din nou, acum cand lucrurile incepeau sa mearga spre bine.
-M-a intrebat de Laura! continua ea nelasandu-l sa intrebe ceva.
-De Laura? radea el. Inca mai are curajul sa intrebe de Laura? ridica el tonul.
-A vrut sa vada cand se intoarce! zise ea calma. Mi-a spus ca daca vreau sa il ajut sa se impace cu ea.
-Ce sa faci? tipa el, ridicandu-se. Nu o sa faci asta in niciun caz! Ai inteles? spuse el dur, ridicand degetul aratator.
-Nu am spus ca o sa o fac! se apara ea. Mi-a spus ca si-a dat seama ca a gresit! Cand pierzi iti dai seama ce a avut langa tine si chiar o iubeste.
