Alex arunca actele pe birou pentru a mia oara. Simțea ca ii explodează capul. Sotia lui nu ii mai vorbea de ieri, de cand aflase adevărul.
Isi lasa fata in mâini si inspira adânc. A fost o prostie tot ce a făcut, iar acum plătește consecințele. Daca se oprea cand trebuia, acuma era acasa împreună cu familia lui, nu la firma pentru a nu vedea cum femeia pe care o iubește il ignora. Cine a spus ca ignoranta doare cel mai tare, a avut foarte mare dreptate.
Nu mai putea continua asa. Isi lua haina din cuier, actele de pe birou si ieși. In doar doi pasi era in fata biroului fratelui sau. Batu de doua ori si intra. Bogdan era cu spatele spre el si vorbea la telefon. Spuse un " te sun mai tarziu" si închise.
-Ocupa-te de astea! Alex ii puse dosarele pe birou.
-Ce e cu tine?
-Nimic! Nu am chef, merg acasa.
-Ok. Salut!
-Salut!
Ii strânse mana lui Bogdan si ieși. O saluta in graba pe Denisa si pleca. Aștepta câteva secunde pana ce veni liftul. Se urca alaturi de alti doi angajați si apăsa direct spre parcare. Se sprijini de perete si aștepta. Liftul se opri la etajul 3, iar angajați au plecat. Isi trecu mana prin par exasperat. Tot ce vroia acum era sa isi țină sotia in brațe si sa o implore sa il ierte.
Se urca in mașină si apăsa acceleratia. Ieși in aglomerația din București. Depăși câteva mașini cu riscul de as pierde carnetul de conducere, însă nu il interesa. Vroia acasa!
Parca cu grabă in fata casei si intră. Privi in jur insa era gol. Urca scările cate doua pentru a ajunge mai repede. Intra direct in camera lor, insa era goala. Ieși si intra in camera copiilor, dar era la fel de goala. Intra din nou in dormitorul lor si o striga. Nu ii răspunse! Privi in jur si observa bilețelul de pe noptiera. Il lua in mana si simți ca inima i se oprește.
"Nu te urăsc, dar vreau sa fiu singura o perioadă. -Diana"
Deschise dulapul, iar hainele ei nu erau. Merse din nou la copii, iar dulapul lor era aproape gol. Închise ușă si isi lasa capul pe ea. Isi simțea lacrimile in ochi, iar una ii curse pe obraz. O șterse repede si iesi. Menajerele sigur știau ceva. Cobora in fuga scările și se opri in livingul gol. Privi in jur si o zări pe Maria in bucatarie.
-Unde e Diana?
Maria se sperie si scăpa cuțitul din mana.
-Te-am întrebat ceva, Maria!
-Nu stiu, domnule!
-Nu minți! tipa el.
-Nu mint, domnule! Chiar nu stiu unde e.
-Nu ți-a spus nimic?
-Nu! Am intrebat-o unde pleacă, dar nu mi-a spus nimic!
Alex isi trecu mâna exasperat prin par. O privi pe femeia din fata lui si ieși din bucătărie. Isi lua cheile de la mașină si ieși. Se afla din nou in aglomerația Bucureștiului. Conducea cu viteza spre casa soacrei lui. Nu respecta regulile si era sa facă accident de câteva ori. Parca in fata casei si se dădu jos. Deschise poarta si din doi pasi era in fata uși. Suna insistent pana ce apăru servitoarea ei.
-Victoria unde e?
-Nu e acasa. E plecata in vacanta!
-Unde?
-Nu stiu, domnule. A venit doamna Diana si au plecat împreună. Nu mi-a spus nimic.
-Mulțumesc! La revedere.
-La revedere, domnule!
Se întoarse spre mașină. Lovi cu putere volanul înainte sa pornească. Și-a pierdut toată viață, tot aerul i-a fost luat odată cu plecarea lor. Avea nevoie de ceva tare!
Vira cu putere spre dreapta si opri in fata unui bar. Intra si isi comanda un dublu whisky. Se așeza pe un scaun mai retras si începu sa beie. Un pahar, doua, trei pana ce le pierdu numărul. Începea sa vadă in ceata, iar singura imagina era Diana cum plânge. Parca o vedea peste tot, in fiecare persoană.
-Alex! Alex, ma auzi?
Cunoștea vocea, dar nu o putea aprecia. Erau prea multe voci care il strigau. Prea multa gălăgie. Isi puse mâinile pe urechi si isi lasa capul in jos.
-Alex! Alex haide sa mergem acasa!
Acasa... El nu mai avea casa. Nu avea de ce se întoarce acolo. Acasa însemna locul unde erau toți patru. Acum acea casa e doar o încăpere. El nu avea casa. Nu avea pentru cine sa lupte sa meargă acasa!
-Alex, ce naiba! Tu ma auzi ce zic?
-Taci! reuși sa mormăie.
-Se uita lumea la nou. Vin-o odată! Ce p**a mea tot faci?
Se simți ridicat din ambele parti si tarat pur si simplu de acolo. Simțea ca isi mișca picioarele, dar nu era conștient de ceea ce face. Nu simți nici cand se urca in mașina. Simți doar mirosul de acasa cand pasi pe parchet. Era urcat pe scări si a realizat doar ca e in pat.
-Diana! mormăi aproape adormit.
-Vine imediat! Dormi.
Recunoscu glasul surori sale, dar nu reuși sa ii raspunda. Adormi!
Era foarte mare liniste in jurul lui. Isi deschise ochi si privi in jur. Era in dormitorul lor. Isi căuta sotia cu privirea dar nu o văzu. Privi pe geam si observa ca e noapte.
-Diana! o striga el mai încet. Iubito! se ridica din pat si ieși din camera.
Intra in camera copiilor si se uita in pătuț. Ieși din cameră si cobora scările. Vroia sa plece după ea,dar vocea surori sale il opri.
-Unde pleci?
-Trebuie sa o găsesc pe Diana!
-Si unde o cauți?
-Nu stiu. Oriunde, peste tot.
-Oriunde, peste tot si niciunde! Potoleste-te si stai jos!
-Tu nu înțelegi? Trebuie sa o găsesc! Trebuie sa ii explic, sa ii spun ca imi pare rau!
-Doamne, Alex, revinoti! Trezeste-te odată!
-Sunt treaz, Laura! Stiu ce trebuie sa fac! Lasa-ma in pace! Lasati-ma naibi toți in pace. Cum fac ceva, gata, voi săriți cu gura. Stiu foarte bine ce e bine si ce nu!
Laura isi ridica palma si il plesni. Capul lui se duse intr-o parte. Isi acoperi obrazul cu mana si o privi cu ochi ieșiți din orbite.
-Ti-ai revenit?
-Tu te-ai tâmpit? Lasa-ma in pace! zise accentuand fiecare cavant.
-Alex... ofta Laura. Stiu ca te doare, dar ti-a spus foarte clar ca vrea sa fie singura o perioada. Se va intoarce, ai sa vezi!
-Si daca nu se intoarce? grai aproape soptit rezemandu-se de perete.
-Se va intoarce, Alex! Te iubeste pea mult pentru a nu te ierta. Ai sa vezi ca se va intoarce.
-Esti sigura?
-Da! Te iubeste, Alex!
Laura isi lua fratele in brate si il stranse cu putere, aratandu-i ca e langa el. Alex ii inconjura talia cu bratele si pupa pe frunte. O lipi de el si inspira adanc.
"Se va intoarce!" isi repeta in minte... "Sper..."