Trei mirese

Dă-i papucii

    Cele trei surori așezară buchetul de flori pe mormântul părinților și rostiră o mică rugăciune pentru sufletele adormite.Laurie poposi pe bordura cimentuită din jurul mormintelor, așteptând să i se alăture și celelalte două surori mai mari.

    — Lidia, mergem? Vom întârzia la cina cu Marcus, îi spuse Katia, atingând-o ușor pe braț.Știa că terminase de mult timp rugăciunea și avea obiceiul de a vorbi în gând cu părinții ei.Dacă ar fi făcut-o cu voce tare, nu doar că cine ar fi auzit-o ar crede-o nebună dar așa avea intimitate în conversație.Lidia zâmbi și încuviință.

     Taxiul oprise în fața vilișoarei și fetele coborâră toate un zâmbet.Mai era puțin și Lidia începea o viață nouă.Știau toate acest lucru, dar fiindcă nu doreau să o vadă niciodată tristă, făceau ca fiecare clipă să conteze, să se bucure împreună.Își închiseseră toate telefoanele numai să îi acorde întreaga atenție surorii sale și Lidia făcu același lucru.

     Din casă se auzeau voci bărbătești și deja Lidia avea o vagă presimțire că totul avea legătură cu ea.Cele trei tinere intraseră în casă și tocmai aranjau pantofii la locul lor, cheile casei și gențile.Lidia căra o parte din sacoșe și Katia restul.Când ușa casei se închise făcând zgomot, vocile nu se mai auzeau și în întâmpinarea lor venise Marcus.După expresia feței părea furios și Laurie se piti mai în spatele Katiei.

     — Unde naiba ați fost până la ora asta?Pot să știu și eu? Unde dracului vă sunt telefoanele?
 
       Marcus aștepta cu mâinile în șolduri un răspuns, înainte să izbucnească de furie.

      — Vorbește cuviincios!se răsti Lidia.Suntem adulte și responsabile, nu copile de șapte ani să ne dădăcești mereu!Am petrecut o ultimă după amiază împreună ca între surori, fiindcă tu, cel iresponsabil, nu te-ai sinchisit să mă anunți mai devreme de această nuntă pe nepusă masă. Oricum reacționam la fel, dar era bine de știut...îl sfida Lidia cu privirea și Marcus părea că amuțise.El știa că are dreptate întru totul.Era cel mai mare dintre ele, având treizeci și patru de ani și neînsurat încă, fiindcă se focusase majoritatea tinereții pe salvarea casei și afacerii de familie care era în prag de faliment.Lidia îl aprecia pentru ambiția de care dădea dovadă, dar nu și pentru obsesia asta.Devenise o obsesie pentru el, puterea.Nu suporta să piardă totul, pe când ele erau încântate să ducă un trai decent.Marcus voia lux și Lidia îl ajuta să-l obțină.Asta o supăra cel mai tare.Spera doar să nu le forțeze și pe surorile ei să facă același lucru și nu avea să-l avertizeze în legătură cu asta, de teamă să nu-i dea vreo idee.

     —  Ai terminat? întrebă el cu nonșalanță.

     — Am uitat să mai adaug ceva?

     Marcus o trase de braț, bruscând-o, iar Katia aproape că țipă să-i dea drumul surorii ei.Lidia se abținu să nu-l înjure, dar icni scurt, când acesta o strânse și încleștă mâinile mai tare pe sacoșe.El duse capul în drept cu al ei și îi lipi obrazul de al lui, forțând-o să-l asculte cu atenție.Apropierea bruscă o scârbea și îi dădea fiori reci prin tot corpul.Senzația nu o simțea ca de la propriul frate ci ca de la un străin.

      — Ascultă aici, îndrăzneaț-o, tot ce fac e și spre binele tău, doar faci parte din familie.Așa că te duci imediat în salon și îl expediezi definitiv pe ratatul ăla pe care a trebuit să-l acompaniez respectuos de jumătate de oră.Să se tireze până la ora cinei, care e în zece minute și să nu mai calce pe aici.Apropo, să fi îndrăzneață în mod pozitiv și față de mirele tău mâine.Nu mă face să repet de două ori!

     Acestea fiind spuse, se retrase în biroul lui degrabă iar Lidia rămase tablou.

    — Surioară, ești bine? Ce ți-a spus măgarul de Marcus, la ureche?Katia o privea circumspectă pe Lidia care părea să nu-și mai revină din transă, iar Laurie flutura mâna prin fața ei.Fără niciun rezultat.Katia dădu sacoșele lui Laurie și o zgâlțâi pe Lidia ușor.