Trei mirese

Ocupații

  Dimineața următoare, Lidia dormise până târziu. Când deschise ochii, razele soarelui pătrundeau printr-o crăpătură dintre draperii dezmierdându-i pielea. Se întinse și privi în jur, apoi ușa se întredeschise și Shila băgase capul să o vadă.

— Te-ai trezit?

  Lidia trase cearceaful mai deasupra sânilor și se ridică mai sus, proptindu-se în speteaza patului.

— Intră... Acum m-am trezit. E gata micul dejun? Întrebă ea căscând.

Shila chicoti.

— Vrei să spui prânzul?

— Ce? Cât...

  Fugitiv îi trecu prin cap tot ce se întâmplase între ea și soțul ei, în noaptea precedentă. Chipul i se lumină deodată și apoi se înroși în obraji de jenă. Abia atunci își dădu seama că e goală, înfășurată într-un cearceaf strâns în jurul pieptului.

— Se pare că în sfârșit sunteți...

— Te rog, n-o spune. Da... așa e...oh, Doamne...nu-mi vine să cred nici mie.

  — E așa rău? Adică...

  — Nu, nu. Mă tem să nu mă fi comportat ca o destrăbălată...

  — Aloo! Sunteți căsătorițiți, iar asta permite orice destrăbălare în intimitate... Lidia, ești bine?

  — Da...presupun că ai dreptate. Și mă simt perfect.

  — Cum a fost? A decurs totul bine, așa cum te așteptai? Doamne, n-am putut dormi toată noaptea de curiozitate.

— Sunt sigură de asta. Da, a fost minunat, Shila, dă-mi voie să fac un duș și cobor.

  — Nu, defapt fratele Damian m-a trimis să verific dacă ești trează și a spus să nu cobori, că vine el aici. Pe mai târziu!

  Fata ieși tiptil din cameră ca și cum nu fusese acolo, iar Lidia se repezi spre baie să facă duș. Îi era frică să privească în ochii lui. Se iubiseră o noapte întreagă prin așternuturi și acum ei îi era frică să-l privească în ochi. Se felicită cu sarcasm și voce tare apoi se apropie de oglindă. Își atinse locurile sensibile, atinse de buzele și degetele lui dibace, închise ochii și rememoră fiecare atingere piele pe piele și fiecare senzație pricinuită de măiestria lui în arta iubirii.

  Imaginea lui Marcus îi apăru în minte și brusc, tot amalgamul de amintiri se dispersă. Își lepădă halatul și se scăldă în aburii dușului. Damian avea să fie în cameră, așa că se grăbi cu baia. Nu vroia să-l lase să aștepte de teamă să nu plece cu alte treburi și nu avea să-l mai vadă până seara.

  Soțul ei era deja în cameră, aranjându-și cămașa pe el și încercă să facă un nod la cravată. Ea îl văzu când ieși din baie și se gândi că era o șansă nemaipomenită să deschidă o conversație.

  — Te ajut? Întrebă ea și fără să aștepte, înodă cu ușurință cravata, apoi își retrase mâinile încet. El o studiase în tot acest timp. Proaspăt bărbierit și cu ochii negrii scânteietori.

  — Te simți bine? veni și întrebarea lui.

  — Da, de ce nu m-aș simți? 

  — M-am gândit că poate regreți sau ai dureri...

  — Nu, nici una. Defapt, spuse ea și încolăci mâinile în jurul gâtului său, sunt foarte fericită. Tu, m-ai făcut fericită și nu doar aseară, ci de când ne-am căsătorit.

  Cuvintele ei sincere și rostite cu atâta dragoste, îi smulse un zâmbet și o sărută lung și pasional. Nevoiți să se desprindă pentru a inspira guri zdravene de aer, el rămase adânc infiltrat în mintea ea, care refuza să-și vină în fire.