Trei mirese

Acasă

  Lidia se gătise cum știa mai bine, aplicând pe lângă ținută un luciu de buze și rimel, ce le avea depozitate în săculețul asortat rochiei de mireasă. Când decise că e gata, se strecură în hol, apoi la lift, până jos. Damian aștepta pe un fotoliu de lângă recepție și când o văzu, se ridică în picioare vibrând de emoție și mândrie. Soția lui atrăgea toate privirile din jur pe lângă a lui, care era fascinat de apariția ei. Rochia îi venea ca turnată și o avantaja bine, fiind înaltă, blondă și ochii aceia albaștri ca două cristale reci, îi trimiteau fiori reci pe șira spinării. Cu grația unei regine ajunse lângă el, iar acesta îi făcu semn să o ia înaintea lui până la mașina luxoasă cu șofer. Lidia se gândi că el chiar fusese un gentleman până acum și totuși decise să nu se pripească cu concluziile.  

  Mașina se urnise din loc și porni spre noua ei casă. Drumul fusese liniștit și tăcut din partea amândurora, dar asta nu însemna că erau absenți. Damian o admira pe furiș, simțind mirosul ei specific prin toți porii, zguduindu-i rațiunea din temelii. Lidia era conștientă de căutătura lui ce aștepta în orice clipă să-i prindă culoarea ochilor frumoși, dar ea era și mai pornită să nu-i acorde atenția, deși el nu se lăsa. Ar fi vrut să-i atingă mâna, dar se temea de un refuz și atunci ar fi fost și mai dezamăgit de el, care se străduia să-i câștige  încrederea și inima.

  — Lidia...

   Când își făcuse curaj să-i spună ceva, mașina ajunsese la destinație și chiar dacă Lidia se întoarse spre el să-l asculte, atenția amândurora căzură pe vila din fața mașinii.

   — Am ajuns? întrebă ea cu un vădit entuziasm.

  — Da...am ajuns. Damian făcu o mutră acră și coborî. Haide, e și casa ta de acum, îi spuse el și o pofti să i se alăture.

  — E ceva măreț...reuși ea să îngăime. Defapt era de trei ori mai mare ca vila în care locuise înainte de nuntă, dar nu-i menționă acest lucru. Imediat ce pășiră pragul, veni să-i întâmpine Shila, sora lui Damian, în vârstă de șaptesprezece ani.

  — Bună, frățioare, v-ați întors deja? Eu sunt Shila, sora lui, spuse tânăra către Lidia, îmbrățișându-i pe amândoi.

  — Încântată, răspunse și Lidia cu sinceritate.

   — Ce s-a întâmplat de v-ați întors devreme?

  Cei doi soți făcură schimb de priviri, iar Damian răspunse:

— Defapt, Lidia s-a simțit rău și am hotărât ca să plecăm mai târziu în luna de miere.

  — Serios? Te simți bine acum?

  Damian răspunse în locul ei, din nou.
 
  — Se va odihni...nimic grav.

  — Bine, atunci. Haideți, le făcu semn spre living, unde trona în mijloc o imensă canapea.
 
  Era recunoscătoare că luase vina asupra lui și nu dezvăluise adevăratul motiv, păstrând aparența unei relații fără probleme.

  — Și mama?

  — E în bibliotecă. Citește, ca de obicei.

  — Vino, îi zise Lidiei, să ți-o prezint pe mama.

  Fața i se crispă la auzul îndemnului. Avea să-și cunoască soacra.

  — Intră! se auzi din interiorul bibliotecii, când Damian bătu cu reținere.

  Înconjurată de cărți, femeia blondă cu părul strâns într-un coc perfect rotund, ridică nasul dintr-o carte și îi studie pe cei doi, care se apropiau.