Trei mirese

Seară în doi

Damian o privea fascinat pe soția lui cum mânca desertul și cum își plimba limba pe buze. Se gândea la acel gest cât i-ar fi plăcut să-și plimbe și el limba pe buzele ei. Înghiți în sec și mai turnă un pahar de vin roșu demisec. Lidia îi făcu semn să-i toarne și ei unul, iar el se conformă. Atmosfera plăcută, muzica din surdină, lumina difuză le transmitea fiori fierbinți, iar vinul contribuia la perfecție cu trupurile lor pline de senzații, ca doi vulcani gata să erupă în milioane de bucățele magnetice care se tot atrag. Îmbujorată și sincer îndrăgostită, își trecu mâna prin păr fâstâcindu-se sub privirea lui devoratoare ce o studia tăcut și amuzat deopotrivă.

- Te simți bine? o întrebă el, văzând cum se agită în scaun.

- Da, mă simt perfect...

Mințise. Un sentiment o neliniștea, simțea privirea lui pe tot corpul, îi simțea mâinile și sărutările, îi simțea bărbăția și pe el în întregime. Erau tot acolo. Mintea îi juca feste de la vin probabil sau din cauza dorinței ce o ardea ca o vâlvătaie pe interior, ca o flacără toropitoare ce se extindea prin toți porii spre exterior. Se încinsese. Icni forțat și încercă să-și recapete simțurile de partea ei.

- Nu te simți prea confortabil așa-i? Cer nota și mergem ... bine?

- Da...putem să mai luăm o sticlă și pentru acasă?

- Cum dorești, îi răspunse zâmbind.

În drum spre casă, Damian conduse prudent, concentrat la drum dar își mai arunca și spre Lidia câte un ochi, iar ea îi prinse fiecare căutătură încercând să i-o rețină cât de mult putea. Ea se gândea cât putuse să schimbe câteva fapte în timp atât de scurt, sentimentele ei și zâmbi la acest gând. Soțul ei îi apucă mâna cu tandrețe și Lidia i-o strânse ușor, acceptându-i gestul de iubire.

În anexă, surorile ei se culcaseră cu gândul fiecare la viața nouă ce aveau să o înceapă, pe când la vilă, Shila se uita la televizor în camera ei, așteptând să o ia somnul. O mașină se auzi intrând în curtea vilei și ea se repezi să stingă televizorul, apoi se apropie de fereastră. Când îi văzu pe cumnata și fratele ei, destul de apropiați, însemnând că Damian o ținea de după mijloc, se lumină la față și chicoti fericită. Era sigură că totul era bine între ei, așa că se băgă în pat, așteptând cu nerăbdare următoarea zi, să afle detalii.

Lidia se admira în oglindă după ce făcuse un duș fierbinte. Strânse cordonul la halat și își răsfiră părul. Avea să se întindă în pat și să doarmă, iar el pe canapea. Conștiința o măcina la gândul că el va dormi chinuit, după tot ce se întâmplase între ei și mai ales după a decis că va fi a lui. Se hotărât ca într-un fel sau altul îi va spune să doarmă alături de ea, în pat și apoi ce-o vrea Domnul.

Pe Damian îl chinuia alte gânduri. Dacă ea accepta fie și prin gest, să fie a lui, ar fi greu să o atingă fiindcă se simțea vinovat pentru trecutul lor și înainte de toate îi va spune adevărul. Cel rău îl asmuța să o iubescă în tăcere, să o posede cum poftește, când și de câte ori se ivește ocazia, iar o voce interioară îi șoptea să fie cinstit.

Lidia aprinse veioza de pe noptiera ei, înainte să facă duș și mai băuse jumătate de pahar de vin. Damian umplu și el unul și îl bău încet, îmbrăcat doar într-un halat de baie, așezat pe capătul inferior al patului. În capul lui rațiunea se războia cu dorința, cu simțurile cu tot ce se întâmpla în interiorul lui. Nu știa cum să reacționeze. Nu vroia să facă nicio mișcare greșită și să dărâme tot ce construiseră până atunci între ei. Cel mai bine era să doarmă în altă parte, altfel Dumnezeu să-l ajute, nu se mai putea abține mult timp. Apucă hainele de pe canapea să plece, dar în timpul acela Lidia ieși din baie și îl văzu.

Damian strânse pleoapele. Nu putea să-i explice nici dacă ar fi vrut. Se întoarse zâmbind către ea , căutând scuza cu intervenția cuiva de la servici, dar nu apucă.

- Unde pleci? Lidia se apropie de el blocându-i calea de ieșire și se încruntă.

El nu o putea minți, văzându-i dezamăgirea de pe chip și deschise gura să spună ceva.

- Eu...

Fraza i se opri pe buze când ea îi apucă fața în palme și îl sărută scurt, cum o mai făcuse, apoi se depărtă și îi prinse mâinile cu reținere.

- Nu pleca, rămâi cu mine, te rog...

Ochii ei albaștrii luceau în lumina veiozei și ai lui aruncau scântei fierbinți care cădeau pe trupul ei ca niște firicele de nisip. El rămase nemișcat, derutat de cerința ei și rațiunea lui, cu ochii pe buzele ei trandafirii...își eliberă o mână dintr-a ei și trecu degetul mare peste buza inferioară. Ea închise ochii o clipă și când îi deschise privirea lui semăna ca a unui animal feroce, ca a unui prădător, emana virilitate prin toți porii și fără preaviz, îi luă gura cu asalt, cercetându-i-o cu pasiune și dorință. Ea se făcu moale în fața lui până o apucă cu o mână de ceafă și una de mijloc și o lipi de trupul lui musculos. Scoase un gemăt și câteva suspine printre sărutările aprige, ceea ce pe el îl stârnea și mai tare. Cu o mână îi desfăcu cordonul halatului și îl trase jos de pe ea, iar cu cealaltă îi susținuse capul până o dezgoli de tot. Atunci se opri, citindu-i și ei dorința din ochi, dar și aceea era umbrită de teamă sau nesiguranță.

- Mă vrei?

Întrebare fu rostită de el și prea târziu își dădu seama că era o prostie, dar așteptă până ea îi răspunse.

- Ești soțul meu.

Îl sărută ea, din nou cu mai multă îndrăzneală și cu o viteză indiscutabilă îi dădu halatul jos de pe el. Nu mai era vorba de el acum ci de dorința ei. Ea îl voia atunci și acolo. Nu conta ce își pusese el în minte fiindcă mai presus de toate nu vroia să o dezamăgească pe ea. Fără rețineri, goi și cu dragostea mustind din trupurile lor arzânde, el o săltă în brațe și se cufundară în mijlocul patului. Se predară unul altuia și se iubiră cum ea nu credea că o va face vreodată, iar el descoperise că fusese primul bărbat care o iubise trup și suflet.

Se culcară târziu, făcând dragoste iar și iar, în mai multe feluri, Lidia, descoperind tainele iubirii și Raiul totodată, iar Damian nu-și mai încăpea în piele de fericire și de extaz. Atinseseră Raiul în acea noapte și ambii erau convinși că nimic n-ar putea să schimbe ceea ce se petrecuseră între ei.