Trei mirese

Dragostea plutește în aer

  Când sperau că apele se liniștiseră, în familia Sawyer se iscase din nou ceartă. Lidia, Damian și Katia, reveniseră acasă, în orașul nou, pentru sora mijlocie. Pentru Laurie fusese o bucurie să-și revadă surioara teafără și nemăritată cu forța. O îmbrățișă puternic și își ceru iertare pentru că o lăsase singură, iar Katia o iertă numaidecât. Strânși cu toții în salon, Shila anunță că fratele ei și al lui Damian, Louis, sosise și se afla în birou. Pe când soțul Lidiei se ducea să-l întampine nu prea mulțumit de sosirea lui, o privi în treacăt pe Lidia care spera că va fi prezentată, dar constată că nu era necesar. În puținul timp în care își cunoscuse soțul îi citea tot mai clar pe față când îl nemulțumea ceva, iar Louis trebuia să fie un tânăr cu probleme, altfel nu și-ar fi explicat încruntarea lui Damian.

  — Doamnă Labroue, spuse Lidia către servitoare, instalează-mi surorile în camere, te rog.

  — Nu e necesar, surioară, vom sta la hotel până închiriem o casă în oraș și vom locui separat, fără să deranjăm.

  — Nici vorbă, spuse Damian, care se întoarse parcă prea repede spre surprinderea tuturor. Veți locui în anexa vilei, dacă nu vă deranjează...

  Lidia îl privea cu admirație și sări imediat cu voioșie.

   — E mai mult decât perfect, veți fi aprope de mine și nu-mi pot dori nimic mai mult.

   — Eu accept, dar nu vreau să deranjez, spuse Laurie, iar Katia dădu din cap că era de acord sora cea mică.

   — Atunci așa rămâne, spuse Damian și văzu în ochii soției sale o sclipire de emoție. Era fericită.

   Fetele fuseseră conduse de doamna Labroue în anexa vilei, ce conținea două camere, baie și bucătărie, amenajate luxos.

  — Anexa asta parcă e ea însăși o vilă, se minună Laurie.

  — Destul de încăpătoare și confortabilă, aprobă Katia și se făcură comode, începând despachetarea lucrurilor.

  Unele lucruri nu se puteau uita ușor și Katia nu putea începe o viață nouă până nu accepta o încheiere. Încă o bântuia momentul când și-a luat rămas bun de la Marcus.

" — Să fii fericită acolo unde te va duce sora ta și să nu mai privești înapoi. Recunosc tot ce am simțit reciproc, dar acum totul s-a schimbat, surioară...

   — Ce s-a schimbat?Ești frățiorul meu și te iubesc!

   — Nu mai e nimic aici, pentru tine, copilă. Du-te, fă-ți o viață! Pleacă! "

  Suferea enorm și până la urmă sufereau toate în tăcere, dar numai Katia, nu-și ascundea emoțiile. Sensibilitatea ei era ceea ce o definea și indiferent de ce credeau cei din jur, ea era sinceră întru-totul.

  Damian se profilă pe câteva dosare din birou răsfoindu-le și iscălind câteva pagini, când Lidia ciocăni, intră și închise ușa în urmă, apoi i se adresă lui cu toată recunoștința, adăugând și un zâmbet strălucitor: