Trei mirese

Vești

  Katia

  La vilă era liniște. Filla dormise până târziu , fiindcă ajunsese la miezul nopții acasă și cum pusese capul pe pernă adormi instantaneu, Shila se întorsese  acasă pe la șase dimineața, dar se opri la anexă, unde știa mama acesteia că se află. Damian și Lidia erau treji la cafea, el era pregătit să plece la muncă, iar Lidia avea în plan să iasă în oraș cu surorile ei și cu Shila. Soțul ei o sărută cu dragoste și se făcu nevăzut.

  La anexă, când Shila ajunsese acasă, Katia se uita pe telefonul lui Laurie, pe când ea era la baie. Inițial, Shila nu-și dădu seama că era telefonul surorii ei și își turnă o cafea, nepăsătoare. În timp ce o gusta, cu gândul la întâlnirea ei cu Laurent, Laurie iese din baie în halat și se repezi spre Katia luându-i telefonul din mână.

  — Ce dracului faci? De când îmi umblii în telefon?

— Cine e tipul ăsta, Noah? De când vă cunoașteți?

— Am dreptul la intimitate și sunt majoră. Nu trebuie să-ți bagi nasul în toate!

— Ai înțeles greșit. Nu tu, te lăudai aseară că ești îndrăgostită? El e?

— Da, el e Noah. E un tip special și importat pentru mine, te rog să fii mai atentă. Chiar trebuie să-mi pun parolă la telefon?

  Shila rămăsese tablou, uitându-se la ele cum se priveau și cum își vorbeau una alteia.

  — Ești rea! Lasă că nu ești singura care s-a îndrăgostit și nici eu n-am să-ți spun cu cine mă văd și pe cine plac! zise ea încrucișând brațele și ridicând bărbia în chip de supărare.

Laurie se schimbă la față când auzi că sora ei mai mare are pe cineva și ea nu era la curent cu noutățile. Schiță un zâmbet dulce și adoptă o atitudine pisicoasă implorând-o să o ierte pentru ieșirea ei.

— Kat...știi cât țin eu la tine?

Sora ei nu se lăsa înduplecată, dar știa că era pe aproape să afle ce-și dorea.

— Bine, ce vrei să știi?

  Așa mai venea de acasă. Katia râse și o descoase încetul cu încetul.

  — Pot să aud și eu?interveni Shila.

  Katia și Laurie se uitară una la alta și zâmbiră mișelește, la unison.

— Clar, spuse Katia, și tu ai să ne spui ceva și o luară de braț, după care o târâră în cameră.

— Eu cred că...

  Dar fetele nu o lăsară să scape. Shila își istorisi noaptea pe care o petrecuse în compania lui Laurent prin cluburi, sfârșind la el acasă pe o canapea la un film romantic și apoi adormind îmbrățișați.

  — Ce drăguț, spuse Laurie.

  — Categoric, e foarte romantic al tău, zise Katia. Acum surioară, dacă nu ai vrut să spui nimic aseară, pe unde ai umblat, acum povestește-ne!

  — N-o să vă vină să credeți. M-am rătăcit prin oraș, nu găseam taxiu și telefonul era mort, iar o gașcă de huligani îmi strigau vorbe deocheate, probabil crezând că eram la agățat...I-am văzut apropiindu-se și nu știam încotro să o apuc. Așa că am fugit cât m-au ținut picioarele printre niște blocuri, până m-am împiedicat ca proasta și am căzut. M-am lovit cu fruntea de asfalt și am leșinat. Tipul ăsta, un bărbat chipeș de culoare, m-a dus în atelierul său și m-a îngrijit. E pictor, pictează minunat și gătește magnific. M-a adus acasă și restul îl știi. Mi-a cerut să ne mai vedem...

— Sunt foarte supărată pe tine că nu ai avut grijă! Ăsta chiar a fost un noroc de la Dumnezeu să-l întâlnești exact atunci când ai avut nevoie. Dar dacă nu te găsea el și erai violată de cine știe câți? Laurie, nu e de glumit cu asta. Ți-am spus că mă voi angaja eu!

  — Vreau și eu să lucrez pe timpul verii, atât. Și ar trebui să te bucuri, că acum că l-am cunoscut pe Noah, nu voi mai fi predispusă la pericole.

— Are dreptate Katia. Ar trebui să fii mai cu băgare de seamă...

— Nu mai săriți acum cu gura pe mine. Tu nu mi-ai spus cu cine te vezi..de când ai cunoscut pe cineva că mai tot timpul am fost împreună...?  

— Azi s-a întâmplat. M-am angajat ca educatoare la o grădiniță și în toamnă încep serviciul. Pe timpul verii mă mai duc din când în când  să stabilim unele chestii...

— Și? E profesor? Shila nu mai avea răbdare.

— Nu e. De acolo am mers puțin pe jos până la un restaurant să beau o cafea și să mănânc și când am intrat, eu cu ochii pe sus și prin alte părți, nu am văzut cine ieșea așa că m-am ciocnit de un domn, care m-a prins înainte să cad și a dat drumul dosarelor din mână, punând siguranța mea pe primul loc.

  — Ce romantic, exact ca în filmele de dragoste, se topi Laurie.

  — Din vorbă în vorbă, am aflat că e prieten bun cu Damian și e avocatul firmei...așa am acceptat să stăm mai mult de vorbă.

— Devon?!
 
  Shila părea șocată și puse mâna la gură.

  — E de rău? întrebă Laurie, iar Katia confirmă.

  — El e.

  — Dumnezeule, mă închin ție, fiți atente! rosti Shila cu suspans, ridicându-se în genunchi în pat. Devon, e copia fidelă a fratelui Damian! Katia, te felicit, ai tras lozul cel mare, în urma Lidiei, bineînțeles.

Laurie părea un pic invidioasă.

  — Spui asta, fiindcă nu-l cunoști pe Noah încă. Surioară, te felicit. L-ai cunoscut, dar vă mai vedeți sau ați făcut cunoștință doar?

  — Mi-a cerut să ieșim azi, să luăm prânzul împreună. Bineînțeles, am acceptat. E un gentleman... rosti ea visătoare.

  — Ce tare asta, Katia ia prânzul cu Devon azi, Laurie se vede deseară cu Noah, Lidia cu soțul ei și eu rămân pe din afară. E corect așa ceva?

  Katia și Laurie o consolară , luând-o de după mijloc și una de după gât.

  — Am eu o idee, a spus Katia după un moment. Să vorbim cu Damian, să te lase cu noi în oraș, adică  cu Laurie, și să-i spunem că ieșiți ca între fete, deseară...

  — Asta ar fi grozav! a spus Shila și își împreună mâinile rugând-o să vorbească ea cu fratele ei.

  — Nu mă bag eu...doar am sugerat ...

  Atenția și milogeala căzură pe Laurie care se ridică instantaneu.

— Cred că glumești...e ca și cum m-ai trimite să-mi dea o palmă. Nu pot să o fac.

  — Bine, sunteți trei surori...Lidia o va face, categoric.

  Fata le luă pe amândouă în brațe țopăind fericită. În acel moment Lidia venise și ea și le surprinse îmbrățișate.

  — Ce am ratat? întrebă nedumerită?

— O mulțime de lucruri, zise Shila și își luă cumnata de braț așezând-o pe un scaun din bucătărie începând să-i povestească de-a fir a păr.