Destinul ~Volumul II~

Capitolul 9

-S-a intamplat ceva iubito?intreaba Lucien incruntandu-si sprancenele.

-Da!

-Ce am mai facut?

-De data asta nimic!

-Pai si atunci?

-Lucien, te vreau!

-Ce?

-Te vreau!spun eu si ii apuc gulerul tricoului tragandu-l spre mine si sarutandu-l.

-Acum?intreaba el cu o spranceana ridicata.

-Da, alta data nu mai pupi!

-Gata sefa!

Lucien isi strecoara mainile pe sub tricoul meu si imi mangaie spatele cu atingeri fine care imi fac corpul sa se cutremure. Imi prinde marginile tricoului si mi-l da jos dintr-o singura miscare. Imi prinde fesele si ma ridica in sus, apoi imi incolacesc picioarele in jurul lui. Imi saruta incet maxilarul, apoi coboara cu sarutarile pe gat, facandu-mi pielea sa ia foc. Se indreapta cu mine spre pat si ma aseaza usor pe suprafata rece, apoi se ridica si isi da tricoul jos. Revine asupra buzelor mele pe care le devoreaza cu pofta. Lucien s-a aplecat usor peste mine, sarutandu-mi tandru abdomenul si desfacandu-mi fermoarul pantalonilor. E atat de gentil, buzele sale fiind mai fine pe pielea mea decat petalele unui trandafir. Mi-a scos pantalonii, facand acelasi lucru si cu lenjeria mea.

Si-a presat usor varful degetelor pe pielea mea, traversandu-mi buricul si coborand in jos spre feminitatea mea care deja nu mai era in loc secret pentru el. Traseul degetelor sale fine a continuat pe coapsa mea, spre genunchi pana la gambe. II simteam buzele fierbinti si umede care coborau pe gatul meu, gustand fiecare particica de piele. Senzatiile pe care mi le provoaca atingerile lui sunt de nedescris.

Lucien se aseaza langa mine si ii aud respiratia accelerata, la fel ca a mea. Pe pieptul lui se preling siroaie de transpiratie, care ii face corpul sa arate si mai sexy. Imi asez capul pe pieptul lui si ii simt bataile puternice ale inimii. Piciorul meu se odihneste acum pe abdomenul sau.

-A fost...esti minunata!

-Am invatat de la cel mai bun!spun eu si zambesc scurt.

-Asta asa e!spune el si imi saruta crestetul capului.

Stam asa minute bune, in care niciunul nu scoate nici in cuvant. Se aude o bataie in usa, care ma face sa pun imediat o patura pe noi.

-Ce vrei?tipa Lucien.

-Sa o lasati mai incet ca se aude si la parter!tipa o voce de baiat de dupa usa.

Lucien incepe sa rada, iar mie imi vine sa intru in pamant de rusine.

-Ti-am spus eu ca ai o voce de milioane!spune el.

Ma incrunt la el si el continua sa rada, pana la urma convingandu-ma sa rad si eu.

Lucien se da jos din pat si se imbraca, facandu-mi semn sa il urmez. Ma ridic si eu alene din pat si ma imbrac in pantalonii mei scurti pe care ii aveam si tricoul lui Lucien.

Coboram in sufragerie si pe canapea stateau Justin, Matt si Abby. Cand prezenta noastra se face simtita prin pasii de urias ai lui Lucien se intorc toti spre noi.

-Mai nebunilor!zice Justin si ne arunca o privire perversa.

-Mama Skyler, ai un glas de aur!spune Matt si incep toti sa rada.

M-am inrosit mai rau ca un rac la soare. Lucien a inceput si el sa rada, iar eu am plecat in bucatarie. Mi-am pus un pahar de apa ca sa ma calmez. Apare si Lucien si ma ia in brate.

-Sunt doar glume, iubito, nu trebuie sa le iei in serios!

-Mhm.

Lucien ma ridica si ma aseaza pe marginea mesei si isi ascunde capul in parul meu.

-Stii ca te iubesc nu?

-Da.

-Da ce?

-Da, stiu ca ma iubesti!

-Pai si tu nu ma iubesti pe mine?spune el muscandu-mi o parte din pielea gatului.

-Ba da, mult!

Il aud maraind si isi incolaceste bratele in jurul meu, strangandu-ma la pieptul lui.

-Apropo, imi pare rau de spatele tau!spun eu si stramb din nas.

-Spatele meu? Ce are spatele meu?

-Doamne, Lucien! Ce dracu ai pe spate? Ai dat parte in parte cu un leu si leul a castigat?intreaba Justin care tocmai intrase in bucatarie.

Dungi rosii si iesite in relief brazdau tot spatele lui Lucien, de la gat pana unde se termina coloana vertebrala.

-Ce pot sa spun, am o mica artista!spune el si rade, sarutandu-ma apasat.

-Ih, luati-va o camera!zice Justin prefacandu-se ca vomita

-O luam pe a ta!spune iubitul meu.

-Atat iti trebuie sa iti dau cu patul in cap!

Am izbucnit toti in ras, tinandu-ne cu mana de burta.

-Voi nu aveti chef de o plimbare? Eu ma plictisesc doar in casa!spun eu facand o fata de catelus.

-Ba sa stii ca da!ma aproba ei.

-Pai atunci, duceti-va si schimbati-va!

Ne ducem fiecare in camera lui. Mai putin eu, care nu are voie sa traverseze o strada in pantaloni scurti si un tricou pana mai jos te fund pentru ca o sa se uite toti baietii la mine, asa ca se schimba in camera iubitului ei posesiv. Noroc ca de multe ori mai dorm la Lucien si am niste haine pe aici.

Imi iau o pereche de blugi lungi si un tricou lung, si sunt gata de plecare.

Dupa 10 minute, in care am asteptat dupa mireasa mireselor Justin, plecam si noi de acasa.

In campus se afla un parc, in care poti sa te relaxezi si sa simti aerul curat al naturii, asa ca am intins o patura si ne-am asezat pe ea. Razele soarelui imi mangaie fata si ma bucur ca nu straluceste foarte puternic.

Lucien sta langa mine , sprijinit cu spatele de copac si cu ochii inchisi. Oare la ce se gandeste?

Iar Justin sta pe burta, cu mainile sub cap si cred ca a si adormit.

-Aaaa!!

Un tipat ascutit imi zgaraie creierul si pare din ce in ce mai tare. Deschis ochii si ma ridic in sezut, cand vad o roscata din plastic apropiindu-se de noi. Sau cel putin incerca, deoarece tocurile de 20 de centimetrii pe care le purta ii cam dadeau de furca. Cand ajunge langa noi se arunca peste Lucien si incepe sa il sarute.

Ia stai tu putin. Ca deja se impute treaba. Lucien e socat la inceput, iar apoi ii pune mana pe spate, mangaind-o usor. Sunt pe punctul de a ma ridica, cand o mana puternica imi prinde incheietura si ma face sa ma asez la loc. Era Justin. Tradator imputit ce e.

-Vaai! Ce frumosi sunteti!spun eu si afisez cel mai fals si scarbit zambet din lume.

-Skyler!spune Lucien impingand-o pe roscata de pe el.

-Lucy! Ce faci?!

Deja mi se face grata numai cand ii aud vocea.

-Da, "Lucy", ce s-a intamplat?!spun eu accentuand apelativul.

Lucien ramase fara cuvinte si se uita la mine cu o privire trista, rugandu-ma din priviri sa il cred ca "nu e ceea ce pare"

-Pai atunci, porumbeilor, va las sa va impartasiti iubirea!spun eu si ma ridic sa plec, inainte sa fac o scena in fata a intregului campus.