Destinul ~Volumul II~

Capitolul 16

 
  -Eu nu plec de aici!

-Skyler...

-Eu. Nu. Plec!

  De jumatate de ora ma cert cu Lucien. Vrea sa plecam. Cum sa plecam? E nebun?

-Maaaaamaaa!striga el.

-Nu ai de cat! Sa vezi ca o sa fie de acord cu mine!

  Melly isi face imediat aparitia abia rasufland. Cred ca a alergat.

-Ce s-a intamplat?

-Nu vreau sa plec!spun eu.

-Haide mai, Skyler, iti promit ca mai venim in vacanta viitoare!

  -Ma minti!

-De ce nu mai stati?

Scot limba la Lucien ca un copil mic.

-Mama, ti-am zis ca plecam. Incep iar antrenamentele, si stii cum e antrenorul nostru.

  -A..bine.

-Hai nu te supara si tu! Iti promit ca vin cat de repede o sa pot!spune el luand-o in brate.

-Bine, abia astept sa reveniti!

-Dar eu nu vreau sa plec!spun cu lacrimile pe obraji.

-Skyler...Lucien ofteaza adanc si vine spre mine. Te rog nu fii asa! Sunt prost dispus dimineata asta si nu agrava si tu situatia.

-Ce s-a intamplat?

-Nimic! Doar hai, te rog mult!

-Off, bine!

-Imi pare rau si mie!

Ne luam bagajele si coboram scarile pana la usa de la intrare. O iau pe Melly in brate. Lucien se duce sa bage bagajul in masina.

-Abia astept sa il cunosc pe bebe!spune ea.

-O sa ne mai vedem pana atunci, promit!spun eu si ii sarut mana.

-Pa, Skyler! Drum bun!

-Pa, Mel! Multumesc!

Ies pe usa si ma simt foarte trista. Merg spre masina cu pasi lenti. Ma fac comoda pe locul din dreapta, si ma astept la 5 ore de drum plictisitor.

  Au trecut 3 ore. Lucien nu a scos nici un cuvant. Ma intristeaza faptul ca nu e bine si nu imi spune nici un cuvant. Oare e suparat pe mine? Daca a vazut testul?! Doamne, ce ma fac?!

-Lucien?

El nu scoate nici un cuvant si priveste in continuare drumul.

-Esti bine?intreb eu cu tragere de inima.

  Lucien nu raspunde si da radioul mai tare. Asa face cand nu vrea sa vorbeasca. Nu si azi domnule, nu si azi! Sting radioul.

-Vorbeste cu mine!spun eu.

  El reporneste radioul si il da mai tare decat prima data. Eu il sting. Si continuam tot asa de cateva ori.

-Nu vreau sa vorbesc, ce dracului nu intelegi?!spune el uitandu-se la mine.

-Dar..

-Nu. Vreau. Sa. Vor-

-Lucien!strig eu vazand farurile care se indrepata direct spre noi.

Imi acopara fata cu mainile si strang ochii cat pot de tare. Lacrimile imi curg siroaie pe fata. Masina se redreseaza, iar apoi Lucien trage pe dreapta.

-Skyler, esti bine?

-Lasa-ma in pace!spun eu inlaturandu-i mana de pe spatele meu. Ies din masina. O durere sfasietoare ma apasa in zona pantecelor. Nu! Daca bebelusul a patit ceva nu o sa mi-o iert niciodata! Nu el, te rog, Doamne! Te rog! Durerea devine din ce in ce mai mare. Lucien vine si el langa mine.