Destinul ~Volumul II~

Capitolul 21

  
  *Skyler P.O.V.*

  Dupa ce toti s-au imbatat de nu mai stiau de ei, a venit timpul sa oprim petrecerea. Deja ma doare capul de la muzica asta data atat de tare. Ma duc la laptop si opresc muzica.

-Alo! Ce crezi ca faci?intreaba Justin venind spre mine.

-E sapte dimineata! Imi pica ochii in gura, iar acum nici unul dintre voi nu mai gandeste bine, asa ca treceti la culcare!

  -Bine, mama!spune el incruntandu-se la mine si apoi o ia pe Ayla.

  -Dar eu vreau sa ramaaaann! Hei! Cine a stins muzica?spumr Ayla pe jumatate adormita.

  Dupa ce pleaca si Mary cu Alex, ramanem doar noi patru.

-Abby astepti invitatie speciala?spun eu.

-Dar cine sunt eu sa astept? Ea sa ma astepte pe mine!

-Vezi ca e sus, te asteapta de sapte ore!spun eu impingand-o spre scari.

Matt rade si se duc amandoi sus. Mai ramane Lucien care inca danseaza, chiar daca nu mai e muzica. Vine spre mine zambind larg si ma ia in brate.

  -Lucien, mi-e somn, hai sus!

  -Orice pentru tine!

Lucien se indreapta clatinandu-se spre scari. Daca le urca fara peripetii, maine ii dau un premiu. Adica, mai tarziu, ca e deja "maine". Il las pe el sa urce primul. Pune piciorul pe o treapta, apoi pe cealalta. Trec o suta de ani pana ajungem si noi in camera, si simt ca pot sa lesin in orice moment.

  -Hai, Lucien odata!ma plang eu.

  -Shh! Doarme copilul!sopteste el.

Cred ca Lucien e cel mai beat dintre toti. Nu pot sa zic ca nu ma asteptam.

  -Care copil, Lucien?

  -Al nostru!

  -Cred ca se trezi, hai repede sa il culcam la loc!spun eu.

  -Nu vreau sa planga! Mergi mai repede!spune el urcand scarile mai repede.

   Am impresia ca o sa cada in orice moment la cum se clatina. Dar nu, iubitul meu destept le urca pe toate, dupa o suta de ani, fara probleme. Imi deschide usa camerei si imi face semn sa intru. Ma schimb in pijama, dar se pare ca lui Lucien nu ii pasa de cum e imbracat.

-Doarme bebe?intreaba el venind spre mine.

  -Inca nu!

  Ma pun in pat, acoperindu-ma cu patura groasa. Lucien vine langa mine, lipindu-si corpul de spatele meu. Isi pune mana pe abdomenul meu, mangaind-ul usor.

  -Dar acum?

  -Acum da..

  Imediat adorm si eu, cazand prada viselor.

  *****

-Abia astept sa te cunosc!

  Deschid ochii la auzul vocii dulci. Sunt intinsa pe spate, iar Lucien sta langa mine, cu capul deasupra abdomenului meu, unde plaseaza un sarut scurt.

-Ma gadili!spun eu chicotind.

-Buna dimineata, iubire!spune el sarutandu-ma.

-Neata! Ce faci?

-Vorbeam cu bebe.

Zambesc la auzul cuvintelor lui. Doamne nu stie nici de o zi si deja e nebun.

-Cat e ceasul?intreb eu.

-Aa...doua jumatate.

Ma ridic repede din pat.