Destinul ~Volumul II~

Capitolul 10.

  Nenorocitul! Cum a putut sa faca asa ceva?! Si aia cine Doamne iarta-ma mai e?! Sigur e aia cu care a fost in seara petrecerii.

  Intru in casa trantind usa cu putere. Urc scariile furioasa direct spre camera mea. Deschid usa, si, ce sa vezi!

-Mary, imi explici si mie cine dracu e asta?spun aratand spre baiatul care statea pe patul meu, tinand-o in brate.

-Ah, n-am apucat sa va fac cunostinta! Sky, el e Alex, iubitul meu, Alex, ea e una din cele mai bune prietene, Skyler.

-Incantat!spune el si imi intinde mana pe care i-o prind scuturand-o rapid.

-Acum, puteti va rog sa iesiti din camera mea?

  Amandou se ridica de pe pat. Cand Mary trece pe langa mine ii arunc o privire de " imi explici toata dracia asta mai incolo". Acestia ies afara. Imi arunc geanta unde vad cu ochii si ma asez pe pat.

-Ok, Skyler, nu e timpul pentru bocit! Nu acum! Asta e! Nu te merita!

  Vorbesc singura ca o nebuna. Incerc sa ma incurajez. Din pacate, sfarsesc prin a varsa cateva lacrimi nevinovate. Imi aleg din dulap niste haine mai comode la intamplare, pe care le iau cu mine in baie. Le asez pe suport si imi desfac coada din varful capului, apoi scap si de haine. Intru in dus, pornind apa rece. Am avut un soc mic la contactul cu temperatura apei. Macar se potriveste cu sufletul lui Lucien. Doamne inca ma gandesc cum a putut sa faca asta! Si cum fix acum, cand ieri pe vremea asta ne gustam fiecare particica din piele. Numai eu pot sa patesc asa ceva!

   Dupa 40 de minute petrecute in dus, ies in sfarsit. Tremur de parca tocmai am dormit in zapada. Imi iau prosopul, stergand picaturile de apa care inca imi brazdau pielea. Ma imbrac si apoi intru iar in camera. Nu mica mi-a fost mirarea.

-Iesi afara!

-Lasa-ma sa iti explic!

Lucien se ridica de pe pat si vine spre mine, dar il opresc inainte de a intrece limita.

-Am zis sa iesi afara!spun eu uimitor de calma, abtinandu-mi lacrimile.

-Te rog, Skyler!

-Iesi dracului odata afara de aici ca altfel ma jur ca iti dau in cap cu ce prind!spun eu impingandu-l spre usa.

Ii deschid usa si inainte sa o inchid, o opreste cu mana.

-Te iubesc...

-Mi-e scarba de tine!ii spun si trantesc usa cu toata forta mea.

   Imi lipesc spatele de usa si ma las in jos pana cand ajung la podea. Lacrimile iar sparg granitele impuse, atacand teritoriul obrajilor mei. Imi asez fata in palme, plangand in hohote.

-Skyler?

   Vocea lui Matt ma face sa tresar. Ma ridic imediat in picioare, stergandu-mi cu dosul palmei lacrimile scurse. Imi dres vocea si ii deschid usa.

-Hey!spun cu vocea tremuranda, dar mentinand un zambet.

Foarte convingator, Skyler! Bravo!

-Nu arati bine!

-Ma jignesti! Eu mereu arat bine!

-Acum nu!

-Doamne, Matt! Sunt bine!

   Matt se opreste, analizandu-ma din cap pana in picioare.

-Ce a facut?

-Despre ce vorbesti?spun eu mimand o fata uimita.

-Termina dracului cu prostiile astea!

-Dar nu sunt prostii! Habar nu am despre ce vorbesti!

-Skyler..ofteaza el. Tu porti mereu bluza asta pufoasa pe care ti-a dat-o tatal tau atunci cand a plecat, atunci cand esti foarte trista.

  Oh, asa este! Nici nu am mai realizat. De unde stie Matt asta?!

  Oftez, lasandu-ma invinsa.

-Ok, intra!

   Matt intra in camera, asezandu-se in pat, sprijinit de perete. Eu m-am asezat in fata lui, tot pe pat, cu picioarele stranse la piept.

-Deci?

   Trag aer in piept pentru a imi face curaj. Sper sa nu plang. Nu vreau sa par slaba in fata lui. Nu imi place sa las pe cineva sa ma vada in momentele cand sunt vulnerabila.

-Eram azi dimineata la picnic, aici in parc cu el si Justin. Stateam noi linistiti si deodata vine o fata cu un par rosu mai rau ca Pennywise.

  Matt rade, facandu-ma si pe mine sa rad.

-Se apropie de el, punandu-i-se in poala si incepand sa il sarute pasional. Luciem ii raspune cu aleeasi pasiune. Ce pot sa zic, dragoste mare pe ei doi!spun eu zambind ironic si simtind lacrimile in ochi pentru a mia oara pe ziua de astazi.

-Deci daca plangi te bat!

-Imi amintesti de cineva!

-De cine?

-De Abby! Sunteti cuplul perfect!

-Multumim! Dar lasa asta acum.

-Ma doare, Matt. Incerc sa ma conving ca nu imi pasa cand de fapt mi s-a scurs viata din mine in acele secunde. Am simtit cum ma usuc, incet. Cum poate sa imi faca asa ceva?
Suntem impreuna de trei ani, Matt. Trei ani! Nu 3 zile sau saptamani!

  Lacrimile mele deja sunt prezente pe toata suprafata obrajilor mei.

-Vino aici!spune el deschizand bratele.

Ma cuibaresc in bratele lui ca un copil mic in bratele parintelui protector.

-Sa stii ca indiferent de ce face sau ce zice Lucien tu esti o fata extrem de frumoasa. De cand il cunosc pe Lucien  stiu de toate fetele de care a avut parte. Il cunosc de la 4 ani! Si crede-ma pe cuvant ca erau una mai urata ca alta.

-Zici asta doar ca sa ma simt eu mai bine!

-Uite-te la mine, Skyler!

  Imi ridic capul spre fata lui. Parea si el putin trist.

-Niciodata sa nu iti mai strici ochii acestia frumosi pentru nimeni! Ma auzi? Pentru nimeni! Indiferent de cine e. Daca cineva iti face ceva rau inseamna ca nu te merita. Unii nu stiu cum sa aprecieze o comoara primita in viata lor, o raza de soare care le lumineaza privirea. Si iti spun serios ca oricat de prost e Lucien si nesimtit uneori, chiar iubeste cu adevarat. Nu l-am mai vazut niciodata plangand pentru o fata in viata mea. Nu am crezut ca o sa se intample niciodata asta.

  Il cuprind pe Matt cu toata forta mea in brate , asezandu-mi capul pe pieptul lui, plangand in hohote.

-Esti cel mai bun frate mai mare pe care nu l-am avut niciodata! Te iubesc mai!

-Si eu surioara!