Destinul ~Volumul II~

Capitolul 26

Dupa patru luni

*Skyler P.O.V.*

Ce repede a trecut timpul! Parca ieri era Craciunul si am aflat ca sunt insarcinata, iar acum mai am o saptamana si nasc. Emotiile si frica nu si-au facut aparitia pana acum, dar apar mai in forta ca niciodata. In tot acest timp nu am avut voie sa fac exercitii fizice. Lucien a stat cu ochii pe mine ca pe un copil de doi ani. Ceea ce ma mira, este faptul ca acum, cand peste o saptamana soseste bebele, este mai calm decat atunci cand a aflat de el. Iar eu sunt total opusul!

-Lucien?

-Da, iubire!

-Unde o sa punem patul si dulapul bebelusului?!

-Aa...aici?spune el si imi arata un loc de langa pat.

-Bun! Dar dulapul?

-Langa celalalt dulap!

-Aham, bine.

-Auzi, dar noi avem pat si dulap pentru el?

-Sau ea.

Am decis sa pastram sexul bebelusului secret pana la nastere. Asa va fi o surpriza pentru amandoi. Sincer, pentru mine nici nu conteaza daca e fata sau baiat.

-Bine, ma duc cu Justin sa le luam! Ne auzim mai incolo, pa!spune el sarutandu-ma scurt.

-Sa iei o culoare neutra!spun eu inainte sa plece.

Am ramas singura cu o gramada de haine de bebelus de sortat si impachetat. Doamne, sunt atat de mici! Aud usa deschizandu-se si o vad pe Ayla in prag.

-Am auzit ca ai nevoie de ajutor, mamico!

Vine si se aseaza langa mine pe pat.

-Doamne, zici ca sunt pentru papusi hainele astea!zice ea analizandu un body alb, pe care l-a ales Lucien.

A zis ca pe acela vrea sa il poarte bebe dupa ce se naste. Probabil o sa uite pana atunci.

-Stiu, nu?!ii zic eu asezand inca o bluza in varful gramezii.

-Abia astept sa se nasca!zice ea.

In schimb, eu oftez prelung si imi musc buza inferioara.

-Skyler, ce ai?

-Nimic, doar ca...mi-e frica!

-Ti-e frica de ce?

-Daca o sa aiba probleme? Sau daca o sa fie probleme la nastere? Daca se naste prea tarziu sau prea devreme?!

-Stop aici! O sa fie totul bine, crede-ma! Ai avut o ingrijire foarte buna in tot acest timp, plus ca doctorul ti-a zis ca totul decurge bine! Nu te mai ingrijora degeaba!zice ea luandu-ma imbrate.

-Sper sa fie ca tine!

Dupa ce termin de impachetat hainele ma intind putin pe spate. Doamne, dureri mai cumplite de spate decat in aceste doua luni nu am avut in viata mea! Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa nasc.

-Esti ok?

-Da, doar ca ma doare spatele putin.

-Odihneste-te putin, atunci!

-Nu, nu! Stau doua minute iar apoi mergem.

-Unde sa mergem, esti nebuna?

-La blimbare. M-a invitat Bodhi.

Da, am ramas prieteni. Suntem chiar cei mai buni prieteni! Mi-a luat apararea mereu cand se vorbea despre mine la scoala. Si da, dupa ce burta a devenit proeminenta, zvonurile nu incetau sa apara. Am auzit o sumedenie de barfe false, menite doar sa atraga atentia. Noroc ca de o saptamana nu mai merg la scoala, deci sunt mai putin stresata. Justin a fost mai rau ca mama. Eu pot sa jur ca el si Lucien sunt frati. Azi mancam si eu o gogoasa si a venit la mine, luandu-mi-o din mana si spunandu-mi ca nu am voie sa ma mai ingras. Noroc cu salatele Aylei ca altfel muream de foame.