Destinul ~Volumul II~

Capitolul 30

                    Dupa o saptamana

Aiden deja s-a acomodat in acest mediu. Justin si Ayla se joaca tot timpul cu el. Mary si Alex au plecat, deoarece Mary urmeaza sa aiba un turneu prin lume. Ma bucur extrem de mult pentru ea. Abby trebuie sa ajunga la un examen, iar Matt pleaca cu ea. Nici nu au venit bine ca deja pleaca...As vrea sa termine odata facultatea si sa vina la noi aici ca sa fim impreuna. Dar cel mai probabil nu se va intampla asta niciodata. Inca sper.

  -Te iubesc! Sa ai grija de tine si de Aiden! Abia astept sa ne revedem!spune Abby strangandu-ma imbrate puternic.

-Si eu!

-Ai grija ca de acum ai doi barbati de tinut in frau!spune Matt facandu-ne sa radem.

  -O sa am!

  Am decis sa mergem si noi cu ei la aeroport, deoarece era sambata asa ca Lucien nu are antremamente, deci e liber toata ziua. Cand vad aeroportul parca imi dau lacrimile. Nu suport despartirile. Devin foarte vulnerabila si emotionala! Lucien imi prinde mana si pasim spre intrarea in aeroport. El si Matt vorbesc in soapta.

-Succes!ii sopteste Matt lui Lucien.

  Are un meci si nu stiu? Nu cred. In fine, probabil doar ii zicea succes pentru scoala sau pentru ingrijirea lui Aiden. Lucien s-a tinut de capul meu sa il luam cu noi. Acum se afla in bratele mele si analizeaza cu ochii lui mari si albastrii tot ce se afla in jur. Imi vine sa il mananc la cat de dulce e.

-Cand o sa vin, o sa iti aduc o mie de jucarii!spune Abby jucandu-se cu manuta lui.

  Aiden gangureste si ii zambeste scurt. Jur ca e cel mai frumos copil.

-Ah, ce barbat chipes esti tu!zice Matt aparand in peisaj.

-Nu-i asa? Pun pariu ca fetele o sa fie nebune dupa el cand o sa fie mare!zice Abby.

-Deci isi deschide un azil!spune Lucien razand.

  Se anunta zborul celor doi iar acestia pleaca.

  -Daca plangi, te bat!spune el.

-Nu plang! Imi intra ceva in ochi!spun eu stergandu-ma la ochi.

-Sigur.

  Ne urcam in masina, iar Lucien e tacut si ingandurat. Uneori se mai incrunta, alte ori zambeste. E prins in ganduri. Oare ce se intampla cu el? Observ ca de cateva minute mergem pe un drum necunoscut.

-Lucien, unde mergi?

-Shh.

-Lucien, te-am intrebat ceva!spun eu incruntandu-ma la el.

-Iar eu am zis "shh".

-Lucien Hari-

-Te rog doar taci si o sa vezi! E o surpriza!

Imi inchide gura cu un sarut, si ma asez inapoi pe spate. Masina incetineste intr-un cartier pe care nu l-am mai vazut pana acum. Vai de viata mea, ce case! Nici cu banii din toata viata nu mi-as permite asa ceva! Lucien rade de reactia mea si il lovesc incet peste umar.

-Pune-ti asta!zice el intinzandu-mi o bucata neagra de material.

-Ce e asta?!

-Doar pune-o odata!

Il las pe Aiden pe genunchi pana imi leg materialul in jurul capului. Dupa cateva secunde, masina incetineste pana cand se opreste de tot. Aud portiera lui Lucien deschizandu-se, apoi o deschide si pe a mea, ajutandu-ma sa ies. Imi prinde mana si o strange incet. Incepe sa mearga iar eu ma tin dupa el, rugandu-ma sa nu cad. Deschide o usa.

-Fa un pas mare!spune el.

Asa si fac. Mai mergem putin, apoi se opreste.

-Stii ce am vorbit acum cateva zile, nu?

-Aa..da!

Lucien imi da marerialul jos de la ochi. Vad o camera spatioasa, goala, cu doar cateva cutii si panze pe jos.

-Bine ai venit acasa, iubito!spune el gesticuland cu mainile in aer.

   Raman socata. Imi pun o mana la gura. Cum? Doamne, nu pot sa cred ca a facut asta! Izbucnesc in plans, iar el vine si ma ia in brate, mangaindu-mi spatele.

-Lucien..spun eu inca in stare se soc. De unde ai avut bani?! Cum ai-

-Asta nu conteaza! Tot ce conteaza este ca am ajuns acasa!zice el sarutandu-ma.

  Acesta se uita in ochii mei, sarutandu-ma inca odata. Imi sterg lacrimile si ii zambesc larg.

-Si stii ca de obicei, o casa are nevoie de o famile.

-Da..

Lucien isi framanta buzele. Se lasa in jos, asezandu-se in genunchi. Scoate o cutiuta mica si neagra din catifea din buzunar. Nu! Deci nu cred! El..Oh, Doamne!

  Pasesc in spate doi pasi, ducandu-mi din nou mana la gura si miscandu-mi capul intr-o parte si in alta, inca nevenindu-mi sa cred.

-Lucien...

  -Ti-am spus ca te iubesc de o suta de ori! Poate chiar mai mult! Dar cuvintele nu exprima nimic. Aceste cuvinte nu pot masura sentimentele mele fata de tine! Imi vad viitorul alaturi de tine!

   Lacrimile imo curg siroaie pe obraz si simt cum totul se opreste. Pana si inima si respiratia mea.

  -Skyler Adams, vrei sa te mariti cu mine?

  -Oh, Doamne..Da! Da de o suta de ori!spun eu.

  El se ridica sima ia in brate sarutandu-ma. Gurile noastre isi impartasesc dragostea printr-un dans inflacarat care ne lasa pe amandoi fara aer. Cand ne despartim din sarut, imi aseaza inelul pe deget.

-E superb! Il ador! Te ador!spun eu imbratisandu-l inca odata.

-Deci, acum suntem o familie!

-Mie inca nu imi vine sa cred ce se intampla! Sigur nu visez?!

-Probabil e cel mai frumos vis si nu vreau sa ma mai trezesc niciodata!

  Aiden gangureste si el, iar eu ii acopar obrajorii cu sarutari.

-Bine ai venit acasa, Aiden!ii zice Lucien.