My life(One Direction Fan-Fic)

Capitolul 33 ,,Louis face pe supereroul.''

Am mai discutat o vreme cu baietii dupa care s-au dus fiecare in camera lui, in sufragerie ramanand doar eu si Harry.

-Totul o sa fie bine, imi zise el si stiu ca se referea la mama. Eu te plac si tu ma placi si mama ta se va convinge de asta. Nu-ti mai face griji.

Stiam ca Harry are dreptate. Trebuia sa nu mai fiu atat de stresata in legatutra cu asta. I-am zambit dupa care i-am dat un sarut scurt pe buze si m-am dus sus, in camera mea. M-am pus in pat si m-am uitat la un film, dar nu am reusit sa il vad pe tot deoarece am adormit.

* * * *

Cand m-am trezit era intuneric in camera, iar eu aveam o durere ingrozitoare de cap. Avusesem un cosmar, dar nu imi aduceam aminte decat fragmente: o camera intunecata, un fulger care lumina locul in care ma aflam lasand la vedere o silueta inalta...Si atat.

Am decis ca fusese doar un vis si ca trebuia sa ma culc la loc, dar oricat incercam sa fac asta nu reuseam. Eram obosita si voiam sa dorm dar ori de cate ori inchideam ochii, vedeam aceleasi fragmente din acelasi cosmar. M-am ridicat in picioare si am aprins becul in camera, dupa care am incercat sa gasesc o solutie pentru a reusi sa dorm.

Nu imi venise in minte decat o singura idee si am decis sa o pun in aplicare. Am inchis becul si am iesit din camera. Cand eram pe cale sa apas manerul usii de la camera lui Harry am avut o mica retinere. Mi-am facut curaj si am intrat in camera lui. 

El statea in pat, uitandu-se la televizor.

-Esti bine? S-a intamplat ceva? ma intreba el, oarecum ingrijorat.

-Nu, adica...Da. Stiu ca poate suna prostesc, dar am avut un cosmar si nu am mai putut sa dorm..., i-am zis.

El mi-a facut loc in pat, iar eu m-am asezat langa el.

-Ce ai visat, mai exact? ma intreba el.

-Uhm, tin minte doar anumite fragmente..., i-am spus.

Stiam ca silueta din visul meu era el. Aveam nevoie sa discut cu Harry despre asta. Simteam ca va intelege.

-Deci, uite, inainte sa vin aici, in ultimul an al liceului am avut un iubit. Si, lucrurile mergeau perfect intre noi. Asta cel putin la inceput. Pana cand, la un moment dat l-am prins cu o alta fata. I-am spus ca totul s-a terminat ca relatia noastra nu mai are rost daca el e asa, dar imi spunea mereu ca ma iubeste, si ca ii pare foarte rau de ce s-a intamplat...Si atunci l-am iertat, mi-am zis ca mai merita o  sansa. Dar dupa aceea el a inceput sa bea, sa fumeze, sa se drogheze...Mergea mereu in cluburi si habar nu am ce facea acolo. Toate prietenele mele imi ziceau sa ma despart de el, si la un moment dat mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca vreau sa pun capat relatiei. El era beat si s-a enervat foarte tare si a inceput sa ma bata si...

Nu am mai putut continua.Doar cand imi aduceam aminte de toate lucrurlie astea, simteam o durere in suflet. Am simtit ca ma intepau ochii si cateva lacrimi si-au facut aparitia. Harry ma lua in brate si ma stranse cu putere, soptindu-mi:

-Nu plange. Totul e bine, toate lucrurile alea au trecut, ok?

Am reusit sa inving lacrimile cu toate ca fusese destul de greu si am spus, oftand:

-Da, totul e ok, Harry. Mersi.

Ma simteam mult mai bine acum, ca i-am spus si lui despre trecutul meu.

-Deci, noapte buna, Harry, i-am zis.

-Noapte buna, Nico, a zis el, luandu-ma in brate.