My life(One Direction Fan-Fic)

Capitolul 44 ,,Asta mananca Boo?''

Hey! Ce mai faceti? Am decis sa postez un nou capitol si voiam sa va anunt ca in scurt timp voi posta prima partea de la noua mea carte: ,,The Stranger''. Va fi o carte in care fata, personajul principal incepe sa primeasca niste mesaje ciudate de la un necunoscut :D Oricum, voi posta prologul si, daca vad ca va place am sa o continui :3 In fine, pana atunci, sper sa va placa acest capitol :). Si, apropo, cred ca voi termina cartea la capitolul 50. Chiar m-am lungit mult cu ea. Daca veti vrea si daca voi mai avea idei poate voi incepe si cartea a doua, dar mai vad eu. Oricum, cartea se va sfarsi cu un happy-end :)

~Din perspectiva lui Niall~

-Aici e, imi spuse Liam in soapta, dupa care am intrat amandoi intr-o incapere mare si, printr-un urias geam de sticla puteam observa sarpele Boa inotand intr-un mic bazin cu apa. 

-Woow, e imens, am spus eu, in timp ce urmaream miscarile creaturii de culoare verde. 

-Voi trebuie sa fiti baietii care vor avea grija de Boo azi, corect? se auzi o a treia voce din spate, iar noi ne-am intors si am observat un om destul de inalt, care avea, zic eu, in jurul varstei de 35 de ani.

-Ah, da, noi suntem. Si vom avea grija de...Boo, spuse Liam, la fel de mirat ca mine de faptul ca pe sarpele Boa il chema Boo, dupa spusele ingrijitorului.

-Foarte bine. Aici aveti tot ce trebuie sa stiti despre sarpe. Nu e periculos, doar ca, daca Boo nu va place se poate incolaci in jurul vostru si va poate omori. In fine, eu mi-am luat zi libera azi, deci, mult succes cu sarpele, spuse omul dupa care iesi din mica incapere si ne lasa singuri.

-Mi se pare doar mie sau omul ala nu era tocmai...Normal? ma intreba Liam.

-Nu era. Si, stai asa, cumva a spus ca putem, stii tu, muri? am intrebat si eu, iar Liam inghiti in sec si nu raspunse.

-Hai sa ne calmam. Trebuie doar sa facem impresie buna, spuse el.

-Impresie buna? Cui? Sarpelui? am intrebat eu, ridicand tonul.

-Da. Si nu mai tipa, te rog. Hai sa ne apucam de treaba. Cu cat terminam mai repede cu atat mai bine.

Eu am oftat si am murmurat un ,,Bine.''.

Am coborat niste scari de la capatul incaperii in care ne aflam dupa care am dat de o usa pe care scria ,,Numai angajatii.''. Am decis ca de acolo luam mancarea sarpelui si am deschis usa. 

Inauntru erau mai multi saci si o galeata plina cu apa. Presupun ca in saci era mancarea sarpelui.

-Eww! am spus eu, imediat ce am aruncat o privire intr-unul din saci.

-Ce e? intreba Liam si veni langa mine. Oh Doamne!

Erau broscute mici care sareau unele peste celelalte, in incercarea de a scapa din sac.

-Pe bune? Asta mananca Boo? am intrebat eu.

-Nu numai aia. Ci si asta, spuse Liam si am observat ca tinea in mana un peste destul de mare, care, din fericire era mort.

-Oricum, trebuie sa ne luam inima in dinti si sa hranim sarpele ala, daca nu vrem sa fim noi masa lui de pramz, am spus, si am oftat pentru a mia oara pe ziua de azi.

-Ai dreptate, spuse Liam si amandoi ne-am indreptat spre cartea pe care ne-o lasase ingrijitorul. 

-Okey, deci, masa de pranz e alcatuita din: 10 broscute vii care trebuie puse in galeata ca sa nu scape in timp ce le ducem in cusca animalului si 15 pestisori, dupa care mai trebuie sa curatam bazinul sarpelui si sa inlocuim apa din el cu cea din galeata si cam atat, am spus eu, bucuros intr-un fel ca nu aveam prea multe de facut.