Ultima Ploaie- Volumul 1

Capitolul 13

CAPITOLUL 13

Când deschise ochii, s-a aşteptat să vadă din nou lumânările pâlpâind deasupra ei. În schimb, ceața i-a albit de tot vederea.

Un neon lumina slab tavanul albicios, întrerupându-se din când în când într-o pană de curent. Nu era tavanul camerei sale, acesta a fost primul aspect pe care îl remarcă. Nici nu trebuia să se agaţe de vreun detaliu major ca să-şi dea seama că se afla în spital. Mirosul specific de clor şi medicamente i-au răscolit tot stomacul.

Închise ochii şi auzi un vuiet gros în ureche, care îi crescu pulsul cardiac al inimii. Erau glasul siteav al lui Ryan, lătraturile câinelui, bubuitura, liniştea, durerea...

Mâinile i-au tresărit peste cearşaf şi, simţindu-şi tot trupul greu ca un sac cu nisip, încercă să-şi ridice capul de pe pernă, îndemnată imediat de o voce jucăuş să rămână nemişcată.

— 'Neaţa, somnoroaso! îşi auzi prietena fredonând pe undeva prin salon.

Cu ochii mici de oboseală privi în dreapta ei unde, pe scaunul pliabil, West tocmai îşi ridica bărbia din piept, semn că se trezi dintr-un somn deranjant. Nici nu se mira că arăta ca un sugător de sânge, palid şi încercănat. Edward Cullen ar fi fost gelos pe înfățișarea lui.

Scaunul acela nu părea deloc comod în conformitate cu salteaua de sub ea care era, cât de cât, acceptabilă. Imediat lângă el, Elisa stătea sprijinită cu spatele de calorifer şi genunchii ridicaţi la piept, afişând un zâmbet sleit.

— Vai, Weller, căscă obosit West, ridicându-şi braţele deasupra capului. Oasele i-au trosnit sub întinderea lui. Greu te mai trezeşti, scumpo.

Încă era buimacă, nu ştia în ce parte să se uite pentru că îşi simţea retina arsă chiar şi de lumina slabă. Încercă să-şi mişte limba prin cerul gurii, dar îi era atât de uscată ca nici nu putea vorbi. Instinctiv privi spre paharul cu apă de pe noptiera alăturată şi West se grăbi să o ajute, ridicând-o uşor de ceafă în timp ce degetele ei tremurau pe pahar.

— Mă simt ca o handicapată, au fost primele ei cuvinte, după ce îşi privi cu silă cateterul înfipt în braţ.

— Arăţi ca una, trâmbiță West pe sub mustăţi ca să mai destindă atmosfera.

Elisa îl pocni zdravăn peste cap, pornindu-l să se înece în propriile cuvinte.

— A fost împuşcată, retardatule. Tu cum ai arătat când ai fost operat de apendicită? A trebuit să-ţi faci nevoile în ploscă toată noaptea, se amuză aceasta, iar West pomenise câţiva morţi printr-o replică destul de grosolană.

— Ţi-am dat o sută de dolari ca să dai uitării perioada aia, spuse enervat. Eşti chiar idioată. Una e să fii imobilizat la pat și să ai şaisprezece ani, iar alta e să-ţi dai drumul pe tine după o beţie, la douăzeci de ani.

Blonda se albi la chip, cu buzele vineţii şi ochii stânjeniţi ca de o căprioară prinsă în capcană. Îşi drese glasul, scărpinându-se reticentă în mijlocul capului.

— Eu n-am făcut aşa ceva în viaţa mea, bâgui, oarecum jenată.

— Nuu, ironiză West. Pișărcoaso, scoase limba la ea, exact când Elisa îi băgă degetul mijlociu în faţă.