Ultima Ploaie- Volumul 1

Capitolul 16

CAPITOLUL 16

PĂDUREA MORŢII

- partea 1 -

Există trei mari plăceri ale lui Hase Edward Archer.

Plăcerea numărul 1: Orice drog stimulent care vine la pachet cu o femeie.

Plăcerea numărul 2: Sexul nebun în GTO-ul lui Pontiac din '67.

Plăcerea numărul 3: Vărsarea de sânge.

Făcând abstracţie de la primele două pasiuni, vărsarea de sânge presupunea, în principiu, setea adâncă de răzbunare. Răzbunarea îţi oferă la rândul ei o plăcere instantă care îţi acaparează fiecare nerv existent, iar fără să conştientizezi devi victima propriilor tale satisfacţii. Şi, în cele din urmă, gramul acela de plăcere te smulge din refugiul tău, oferindu-ţi libertate.

Hase era însetat de răzbunare cum nu a mai fost niciodată. În noaptea asta nu căuta libertate, își dorea doar să facă dreptate, ajutându-se de unica metodă pe care o cunoștea cel mai bine. Plăcerea numărul trei.

Cu ochii închişi şi capul sprijinit de tetiera joasă a scaunului, ascultă zgomotele din jurul lui precum un surd ce-şi dezvoltă capacităţile active. Nu aude, dar ştie că sunetul e acolo, vibrează sub el, vibrează în el, prin toate mădularele şi oasele, iar asta îl punea în alertă tot timpul.

Deocamdată, totul e liniştit. Muzica din maşina lui era mai cuprinzătoare decât orice pericol al nopţii care îl poate vâna. Nu se auzea niciun croncănit de pasăre, niciun tunet, nicio adiere de vânt, totul dezolant şi pustiu ca în inima deşertului. Doar că el se afla la marginea unei păduri lipsite de orice atingere dumnezeiască.

Mai fusese acolo de câteva ori pe timp de zi, dar se obişnuise şi în timpul nopţii. Pădurea ascundea capcane vechi pentru animale, blănuri putrezite de coioţi şi scheletele animalelor erau mai numeroase decât arborii, dacă e să fim mai precişi, ca nişte talismane semnificative. Era atât de înspăimântătoare că te rodeau oasele. Numai frunze uscate de sânge şi foarte multe zgomote pe care le asimila de obicei cu fuga disperată a spiritelor.

Ochii lui s-au deschis doar pe jumătate şi, din dosul bretonului, privi mijit spre linia întunecată a orizontului ce acum se ascunse după coroanele copacilor înalţi şi zdraveni. Ceața densă orbi intrarea înspre pădure şi s-a extins dincolo de cimitirul abandonat cu care se învecina imediat.

În ochii oricărei persoane stabile mintal, acel peisaj macabru ar fi părut de-a dreptul îngrozitor. Era un pământ plin de morţi, camuflat în beznă şi ceaţă.Ţi-ar fi atacat panica precum două gheare ale infarctului, iar pulsul ţi-ar muri, pur şi simplu, sub piele.

Dar pentru Hase locul acela deveni prea familiar ca să se înfricoșeze vreodată. Pufni amuzat şi clătină din cap, ştergând geamul de aburi ca să privească în sus. Vârfurile copacilor se întindeau până la cer şi se pierdeau printre stele ca nişte rachete lansate.

Nu după foarte multă vreme ecranul telefonului i s-a aprins şi expiră uşurat la vederea mesajului. S-a plictisit în maşină, dintotdeauna urâse să aştepte ca pe ghimpe exact când răbdarea îi era şi limitată.

Avem drum liber, poliţia se îndreaptă spre partea cealaltă a oraşului.

Aruncă telefonul pe scaunul alăturat, lângă pistol, şi răsuci cheia în contact dintr-o mişcare. Braţele lui vânoase s-au încleştat imediat ce cuprinse volanul în palme şi, smucind de schimbător ca un sălbatic, apăsă cu bruscheţe pedala de accelerație, simţind bestia cum rage cu el înăuntru. Adrenalina i-a infestat corpul cu un val energetic de sânge şi nu s-a oprit o clipă ca să mai respire.