Ultima Ploaie- Volumul 1

Capitolul 26

CAPITOLUL 26

Niciodată nu a plănuit să fie nevrednic de numele pe care îl poartă. Archer se trage din golani cinstiţi, puternici şi credincioşi. Lumea se întreabă deseori cu silă: Cum poate fi un golan credincios?

Ei bine, nu era o aberaţie. Tatăl lui a fost un bărbat credincios, chiar dacă lumea îl ocolea patru străzi ca nu fie nevoită să treacă pe lângă el. Tatăl lui a fost cinstit, chiar dacă poliţia îl acuza în fiecare zi de jaf şi crimă. Rowan Archer a fost cel mai puternic bărbat pe care Hase l-a admirat, l-a îndrăgit si l-a iubit.

Dacă a avut ceva de învăţat de la tatăl lui, înainte să moştenească statutul de conducător al cartierului, a fost că viaţa poate fi de două feluri. Coloră şi incoloră.

„Când vezi totul alb şi negru, trebuie să închizi ochii şi să nu-i mai deschizi până la următorul răsărit."

Rowan era un bărbat stăpân pe el, iar Hase nu moștenise și asta de la el. Îl trădase prin simplul fapt că nu putuse să fie credincios așa cum i-a promis.

Un mercenar de stradă face foarte multe lucruri necinstite. Face tot ceea ce doreste şeful lui. Îndeplineşte ordine murdare şi nu e prea departe de un asasin plătit. Avea douazeci si doi de ani şi zeci de suflete moarte pe conştiinţă.

Nu cu mult timp în urmă era fericit în mizeria lui şi nu se plângea niciodată de lipsa banilor. Îi păsa doar de liniştea cu care adormea nopţile. Acum nu mai simțea linişte pentru că nu mai dormea. Barbara era prezentă peste tot şi oriunde, în capul lui, în inima lui, în membrele lui. O simțea vorbind, râzând, cântând, dansând.

Era bântuit de sunetele ei în fiecare moment și s-a întrebat dacă şi ea simțea la fel sau doar el înnebunise. Gemetele pe care le scotea când dormea şi suspinele ce-o îndurerau când ajungea la orgasm.

Vedea fiecare părticică din corpul ei dezgolit şi îmbrăcat, pielea curată de sub mâinile lui murdare şi sânii ce se ascundeau sub bluză şi să se strângeau când respiraţia lui fierbinte aluneca peste ei.

Mârâitul i-a ieşit într-un abur din gură şi a simţit izvoarele de transpiraţie curgându-i pe şira pe spinării tare ca piatra, pe şoldurile înguste şi acum dureros de încordate.

Pumnii i s-au izbit din nou cu putere în corpul de antrenament pe care l-a sigilat afară, imediat lângă verandă.

Am nevoie de tine, Hase. Am nevoie să te simt în mine.

Răcni din ce în ce mai tare şi maxilarele îi erau deja amorţite complet. Pumnii însângeraţi frământau din zbor suprafaţa lucioasă a sacului peste care se prelingeau dâre de apă. Explozia din jurul lui a combatat ploaia ce s-a revărsat dintr-o dată, dar care nu l-a împiedicat să-şi verse furia.

— Mi-e dor de tine, şi-a auzit glasul răguşit. Mi-e dor de vocea ta, de inima ta. Mi-e dor să te simt şi să te ascult.

Deschise ochii şi văzu doar un trunchi de copac îmbibat cu apă, de care s-a sprijinit obosit şi a alunecat în jos pe el. Şi-a prins părul ud în palme şi l-a strâns nervos în pumn, dorindu-şi să-l fi tuns şi mai scurt de atât ca să nu-l smulgă cumva.

Pe parcursul lunii Hase s-a schimbat foarte mult. Nu doar psihic, dar şi fizic. Din pricina antrenamentelor zilnice trupul lui şi-a înzecit masivitatea şi acum era mult mai corpolent şi plin de forţă, dar în interior era foarte slab. Umerii îi erau laţi şi drepţi, iar carnea de pe coaste i s-a bătucit, cumva, chiar dacă nu mâncase aproape deloc.