Ultima Ploaie- Volumul 1

Capitolul 23

CAPITOLUL 23

ULTIMA PLOAIE

- partea 2 -

S-a trezit cu o durere teribilă de oase. Tot corpul i-a fost înlocuit de o sumedenie de ace, ce-o împungeau în piept şi mai ales în inimă. Doar senzaţia asta de durere o conecta la realitate, dar încă era totul vag. Nu ştia nimic.

Buzele îi sunt şi acum amorţite, iar în interiorul gurii simţea gustul îmbâcsit şi dezgustător de sânge. Nu avea curajul nici să-şi mişte limba peste dantură. Oricât de mult ar fi vrut să facă asta, ştia deja că dinţii ei sunt destul de murdari şi nu voia să-şi provoace singură silă.

Abia după ce a deschis ochii şi-a dat seama că se afla într-o cameră străină şi întunecată. Gândul acesta o umplu de senzaţii terifiante. A fost răpită, a fost deja deportată în ţări străine sau visează? Nu, nu visează. Toată teama i s-a adunat într-un singur loc, forfotind nebuneşte și explodând de îndată.

Era noapte, dar cum era posibil aşa ceva dacă în urmă cu câteva minute era dimineaţă?

S-a ridicat în şezut prea brusc, frecându-şi capul buimacă. După ce îşi limpezi ochii în întuneric, a reuşit să-şi potrivească privirea în jurul ei şi nu i-a plăcut deloc ce-a descoperit. Spaţiul era mai extins decât două camere ale ei la un loc, aproape la fel de mare ca întregul parter al casei în care locuieşte. Uşa întredeschisă dintr-un colţ semnaliza baia încorporată în cameră, ceea ce însemna că ar putea să-şi golească vezica, pentru că simţea că urmează să-şi dea drumul pe ea şi asta n-ar fi prea plăcut nici pentru ea şi nici pentru cel care a adus-o aici.

După mirosul de citrice ar fi putut jura că s-a trezit într-un colț de insulă, plină cu fructe exotice şi flori sălbatice. Dar nu, există doar o singură persoană cunoscută de ea care îşi permite acest lux.

Cum naiba am ajuns în reşedinţa tatălui meu şi cum pot evada de aici?

Totul era camuflat în muzica ploii, care şi acum îşi turna furia peste oraş. S-ar fi dat jos din patul acela moale doar ca să baricadeze fereastra și să se ascundă sub pături. Şuvoaiele de apă traversau balconul şi parchetul laminat se umflase într-un anumit loc de la surplusul de apă. A realizat că tremură ca un schizofrenic, şi când fulgerele au pătruns în cameră, s-a ascuns sub pilotă precum un copil speriat.

Şi-a strâns genunchii sub material şi presiunea dintre coapse devenea un izvor pe care trebuia să-l elibereze imediat, sau se elibera el şi fără acordul ei.

Dacă acum e noapte, înseamnă că n-am mai făcut pipi de azi-dimineaţă. E posibil aşa ceva?

Spera doar să nu fi făcut asta în pat, pentru că în somn nici naiba nu ştie ce faci. A înjurat în barbă şi sări din aşternuturi ca un pui de cangur, dându-și seama că e desculţă abia când simţi sub tălpi podeaua rece.

A mimat o cruce peste piept, drept mulţumire, după ce şi-a închis nasturele jeanşilor şi a tras apa closetului. Baia era prea luminoasă pentru ochii ei şi a trebuit să se spele pe mâini cu jumătate de ochi deschis. Apoi, instinctual, a privit oglinda din faţa ei şi muţi.

Buzele îi erau mai mult decât umflate, sângerarea i s-a oprit, dar încă avea închegat pe bărbie sângele uscat. Apropiindu-şi faţa de oglindă, şi-a atins gura cu degetele şi gemuse când durerea a străpuns-o. Durerea a continuat să o chinuie şi acum în momentele ce au urmat. A rămas paralizată în fața sticlei şi a retrăit toate momentele de dimineaţă, imaginile i s-au revărsat în minte ca o cascadă şi acum totul era mult prea clar pentru ea.