Ultima Ploaie- Volumul 1

Capitolul 36

CAPITOLUL 36

PRIMUL PAS SPRE RĂZBUNARE

Atacul Amarei şi al animalelor ei a apărut la ştiri. Barbara a rămas înţepenită de câteva minute bune în living, cu spatula în mână, încă fierbinte după ce l-a altoit pe West ca pe un armăsar nărăvaş şi problematic.

West îşi freca fundul cu o mână, iar cu cealaltă îşi verifică amicul din pantaloni, asigurându-se că nebuna aceea sălbatică nu-l lăsase impotent în timpul asaltului cu spatule şi furculiţe. Dumnezeu ştie cu ce aruncase în el de îşi simţea testiculele bolnave şi tumefiate. Putea să jure că îi amorţise tot corpul.

— E o porcărie, a mârâit Corbin cu silă. Asta nu doar că o să atragă poliţia în Englewood, dar riscaţi să ajungeţi pe rând la sediul de poliţie. Fir-ar să fie!

Au privit drept în faţă spre plasma ataşată în perete, unde filmarea de azi-noapte întruchipa zeci de maşini de poliţie şi o ambulanţă ce roiau în mijlocul drumului. Cadavrul bărbatului pe care nu-l cunoşteau, dar care însemnase pentru Amara ceva mai mult decât un amic, a fost sigilat într-un sac negru şi transportat direct la morgă, bănuiau.

— Floare la ureche, a mormăit pasiv Mike, întinzându-se peste braţul Elisei ca să înşface jumătatea de hamburger rămasă de noaptea trecută. Le spunem ceea ce vor să audă şi apoi o să plecăm. Nu e prima dată când facem asta.

— Desigur, a urlat Barbara isterică. Şi dacă ei vor să audă că Hase e ucigaşul, o să le spunem asta?

Toţi au privit spre Barbara, apoi spre Hase care încă nu se clintea din fotoliu. Deocamdată nu-şi putea lua ochii de la fosta casă a surorii lui, împânzită de sânge şi copoi nenorociţi care o căutau chiar şi în clipa asta. Dacă Amara era vânată de poliţie, automat şi Jackie intra în vizorul lichelelor corupte. Iar dacă puştoaica devine pradă, Hase avea să înnebunească şi nu îi păsa că risca ani de închisoare. Poate că aşa era cel mai bine şi pentru sora lui şi pentru Barbara. Până la urmă, o să vină şi timpul lui pentru a-şi plăti greşelile. Închisoarea era doar una dintre pedepse.

— Auu! a ţipat West dintr-o dată, îndoindu-se de la mijloc cu mâinile aşezate peste şliţul pantalonilor. Fir-ar al dracului de spatulă nenorocită! Cred că mi-ai lezat penisul, ticăloaso.

— Singur ai ales calea durerii în momentul în care ai adus zeci de târfe în livingul lui Corbin. Să nu mai pomenim de faptul că nimeni nu a fost obligat să le privească în timp ce se îmbracă şi mai cer şi bani pentru noaptea trecută.

— Eu le-am plătit, a răcnit ca un animal în dureri.

— Exact, tocmai te-ai descotorosit de trei mii de dolari. Măcar dacă le luai mai ieftin, tembelule. Femeile alea sunt prea costisitoare şi, sincer, erau de-a dreptul hidoase. Nu ai deloc gusturi, l-a cercetat, iar West aproape că şi-a reprimat lacrimile în timp ce şi-a făcut curaj şi s-a aşezat cu lentoare pe canapea.

Îl durea fundul. Îl durea toată partea din faţă şi se simţea penibil.

Atenţia le-a fost atrasă de vocea enervantă a reporterului care tocmai transmitea în direct detalii despre incidentul de azi-noapte. Cretinul acela cu geacă îmblănită de iarnă şi şapcă de baseball pe cap aproape că îngheţase cu microfonul în mână. Gura i se învineţise de frig atunci când spusese că suspecţii erau dispăruţi de câteva ore. Nu ştia dacă se referă la ei sau la Amara şi trupa ei de marionete masculine.