Capitolul 28

17.1K 1.1K 107
                                    

CAPITOLUL 28



— Dumnezeule, cabana asta e incredibilă!

Hase s-a încruntat în spatele ei, privind-o cu ochii mijiţi cum cercetează livingul întunecat şi, sincer, cu adevărat murdar. Mirosul de mucegai şi sânge nu era chiar atât de primitor, oricât de mult aerisise el.

— Locul ăsta e oribil, a contrazis-o, hlizindu-se la fundul ei gol şi catifelat în care şi-ar fi înfipt chiar acum dinţii şi buzele. Dar apariţia ta aici îl face spectaculos, surâse golăneşte, urmărind-o cum se opreşte lângă canapeaua veche din piele.

— Nu te mai uita aşa la fundul meu, aruncă sfidătoare peste umăr, dar ochii ei îl provocau şi penisul i-a tresărit deja în pantaloni, pregătit şi fierbinte.

Încă era dezbrăcată complet şi noroiul s-a uscat pe trupul ei în timp ce a fost adusă într-un loc ferit de ploaie. A stat destul de mult timp în frig şi îi era teamă ca nu cumva să o ducă din pădure direct la spital cu pneumonie sau hipotermie. Şi înăuntru era frig. Nu mai exista o sursă de căldură de foarte mult timp, dar le venea mult mai convenabil să se spele de noroi într-un duş normal, tot cu apă rece, şi poate să rămână izolaţi în cabană până când aveau să-i caute poliţia.

— Nu a trecut nici jumătate de oră şi pot să bag mâna în foc că eşti udă din nou.

Se apropie de ea în paşi lenţi ca un vânător seducător. Braţele lui fierbinţi i-au cuprins talia subţire şi o îngrămădi în el, încălzind-o la pieptul lui.

El fierbea şi ea tremura de frig. Palma îi coborî în josul abdomenului ei şi găsi exact locul din care voia acum să guste şi să devoreze. Coapsele ei s-au strâns când mâna lui s-a adăpostit între ele, iar degetele se jucau în umezeala acumulată jos.

O simţea pulsând şi foarte sensibilă.

— Te doare tare?

— Puțin, gemuse, sprijinindu-şi ceafa de umărul lui. E o durere atât de plăcută.

Toarse răsfăţată sub atingerea plăcută ce-i dezmierda clitorisul moale. Apoi degetul lui alunecă încet în ea şi, prin mişcări relaxante, începu să-i maseze interiorul şi să-l alinte.

— Eşti sigură că te simţi bine?

Râse cu ochii închişi, iar palma lui se plimbă în zona ei intimă cu grijă, de parcă ar fi fost un ginecolog.

— Sunt bine, Hase. Tu de ce eşti atât de cald tot timpul?

— Pentru că sunt excitat tot timpul, mormăi în ceafa ei, împingându-şi şoldurile în fundul acela păcătos şi moale.

Îşi luase pantalonii pe el doar de formă, deși avea să rămână dezbrăcat în scurt timp.

Barbara îşi clătină şoldurile peste mâna lui, muşcându-şi buzele de plăcere. Nu ştia dacă era posibil să ajungă din nou la orgasm într-un timp atât de scurt, dar cu Hase era posibil orice.

— Vreau să mă încălzesc şi eu, sugeră pe un ton obraznic şi se întoarse cu faţa la el. Îi scoase mâna dintre picioarele ei, iar Hase se încruntă bosumflat. Îmi place şarpele tău. A durut când ţi-ai făcut tatuajul?

Dacă îl duruse? Amorţise de durere.

— Eram cam drogat, ce-i drept. Dar a durut ca naiba, a râs în gâtul ei, respirându-i parfumul de cireşe.

Ultima Ploaie- Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum