Ultima Ploaie- Volumul 1

Capitolul 25

CAPITOLUL 25

Alte două săptămâni au trecut pe nesimţite. Luna octombrie s-a scurs atât de repede şi, totuşi, agonizant de încet.

Începea să se obişnuiască în reşedinţă, iar asta îi displăcea, pentru că nu voia să considere acest loc acasă. Acum ieşea din camera ei şi pentru altceva decât pentru a fura băutură pe ascuns. Încă nu şi-a dat nimeni seama că barul lui Vincent devine cam sărăcăcios pe zi ce trece sau poate nu scoteau ei nicio vorbă despre asta ştiind că, oricum, era în zadar.

Singurele persoane cu care vorbea erau tatăl ei, Sallie şi Fabrizio. În rest, mai era şi Kawan în preajma căruia începea să-şi dezvolte dorinţele sadice. Îl voia strangulat şi omorât în cel mai mare chin. O vizita din ce în ce mai des şi ştia deja că tot ce vrea era să câştige o întâlnire cu ea.

Nici în cele mai urâte vise ale ei.

Acum se afla în camera umbroasă de cinema dotată cu o plasmă imensă, amplasată chiar pe tot peretele din faţa ei. Atmosfera era chiar electrizantă. În loc de sutele de scaune cu care o cameră de genul ar fi trebuit amenajată, Vincent o decorase cu fotolii comode şi canapele de-a lungul fiecărui colţ, şi aparate de gustări mult prea sofisticate cu diferite batoane de ciocolată sau alte bunătăţi nesănătoase pe care le poţi degusta la un film.

Barbara stătea în şezut pe speteaza unui fotoliu, cu picioarele pe buretele moale şi sticla de Scotch strânsă bine la piept. Down On Me de la Jeremih bubuia în boxele conectate direct la plasma performantă.

Reuşi să fure o ţigară de la Fabrizio, iar acum o savura alături de deliciul băuturii cu atâta poftă, ca și cum ar fi fost pe moarte. Se ridică în sus pe fotoliu şi sări ameţită pe canapeaua alăturată, chicotind beată când îşi simţi dezechilibrarea membrelor, dar reuşi în cele din urmă să se agaţe de spetează înainte să pice.

Vocea cântăreţului şi ritmul piesei au manipulat-o. Simţea că straturile de sudoare îi alunecă pe şira spinării şi era udă leoarcă, dar nu la modul în care s-ar fi aşteptat un bărbat. Maioul i se lipse de piele şi sfârcurile i s-au întărit de la focul pe care îl simţea forfotind în ea. Oare era din cauza băuturii sau din cauză că se imagina dansând atât de senzual pentru Hase?

A închis ochii şi l-a putut vedea pe canapeaua din faţa ei, rânjind diavoleşte spre unduirile obraznice ale corpului ei aproape gol. El s-a ridicat şi ştia că ar fi vrut să o atingă şi să o sărute sălbatic şi tandru cum doar Archer ştie. În realitate, Hase nu s-ar fi putut abţine din a o poseda nici dacă era bolnav sau pe moarte. Barbara purta doar un maiou negru, foarte subţire, şi nişte pantaloni scurţi de blugi, singura pereche mai accesibili căldurii. Ar fi rupt hainele de pe ea în secunda următoare şi poate că ar fi luat micul dejun chiar în camera de cinema, îngenunchiind în faţa picioarelor ei desfăcute.

Gândul ăsta o făcu să-şi lipească coapsele una de alta şi să dezmorţească presiunea dintre ele. O aprinse şi mai mult.

Trase un ultim fum din ţigară şi apoi aruncă chiştocul la întâmplare, spălându-şi gustul amar din gură cu puţin Scotch.

Îşi plimbă mâna liberă prin părul răvăşit, apoi palma îi coborî lent pe gât, simţindu-şi pulsul bătând cu nebunie sub pielea umedă de excitaţie. Băutura a făcut-o să uite sensul durerii şi să-i provoace din nou acelaşi fior pe care blondul ei i-l provoca deseori. Îl simţea prezent în capul ei şi îşi putea alina nevoia excesivă de el. Se săturase să plângă, voia să simtă şi altceva decât singurătate.