Dincolo de liniştea oraşului, în cel mai negru colţ, se ascunde Englewood, cel mai periculos cartier din Chicago. Toţi locuitorii ocolesc terenul golanilor din pură dorinţă pentru supravieţuire. Criminali, impostori, hoţi, toţi se aliază împotriva o...
Liniştea din benzinărie a fost asaltată de o brumă de motoare ce răgeau în noapte ca nişte tunete.
Trei Jeep-uri negre, blindate, de iarnă, se opriseră şi ele în mica parcare pentru alimentare. West şi Elisa şi-au întors capul spre sursele zgomotelor odată cu Barbara şi tatăl ei.
Ochii lor au cercetat curioși bărbaţii care s-au dat jos de la volane şi din spate, ca nişte mari zei ai Infernului. Toţi arătau brutali şi puternici, mult mai în vârstă decât ei. Păreau că se relaxează câteva minute până când aveau să pornească din nou la drum, dar apariția lor au creat o atmosferă tulburătoare.
Erau şapte în total, însă Barb îşi miji ochii doar spre unul care i-a atras atenţia în mod special. Avea un batic roşu legat la cap, ce nu-i putea ascunde însă părul cleios şi creţ, nespălat cu siguranţă de câteva zile bune. Era aproape imposibil să îi înţeleagă majoritatea tatuajelor ce îi acopereau gâtul, fusese doar capabilă să desluşească o pereche de ochi de vultur pe partea stângă a beregatei.
— Cine sunt tipii ăştia?
Nu ştiau, dar simţeau că sunt priviţi chiar şi atunci când, evident, nimeni nu se afla în preajma lor.
— Probabil cei care ne-au construit cavourile, spuse Elisa, primind o căutătură ageră de la Vincent. Crezi că transportă cadavre în maşinile alea?
— Nu vă mai holbaţi la ei, i-a certat tatăl Barbarei. Mintea unui criminal e antrenată să recepteze pericolul în orice situaţie. Nu cred că vreţi să ajungem cu adevărat în cavourile despre care vorbiţi.
Elisa a şuierat fricoasă printre buze, agăţându-se de braţul lui West cu lacrimi în ochi.
— Crezi că sunt criminali?
West s-a înfiorat imediat ce i-a văzut stând ţepeni pe lângă maşini, nu ştia de ce simțea o atfel de amenințare.
— Cu siguranţă nu sunt vânzători de legume, mormăi West, încercând să surprindă o fărâmă din discuţia „criminalilor".
Bărbaţii nici măcar nu păreau captaţi de atenţia lor, fiecare schimbau calmi câteva vorbe, urmând ca trei dintre ei să intre în magazin, iar ceilalţi patru să alimenteze maşinile.
— Barb, vii cu mine la baie? a zgâlţâit-o Eli de mânecă. O să fac pe mine dacă îi mai privesc o singură secundă.
Şi-a desprins ochii de la tipul cu ochi de vultur doar ca să privească spre geamurile îngheţate ale magazinului. Îl văzu pe Hase aşteptând alături de Mike la casa de marcat. Amândoi şi-au întors capul spre gorilele ce lăsaseră în urma lor o tensiune încinsă şi ceţoasă.
Privirea ei a pătruns prin geamurile împăienjenite şi văzu umerii lui Hase cum se încordează precauţi, aproape deranjaţi de prezenţa tipilor, la fel cum mâna lui zburase instinctiv spre baza spatelui, unde ştia că îşi pusese pistolul.
Stomacul ei s-a turmentat în momentul în care arma din mâna lui s-a făcut vizibilă ca un fulger de curent, iar ea îşi scotea deja cuţitul din buzunarul din spate, simţind stolul de vulturi cum o înconjoară în aripile lor şi o sfâşie până la sânge. În sfârșit își putea potoli foamea de răzbunare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
