Frânturi de suflet

Durere

Atâta tristețe pământul-l cuprinde,
Atâta durere din piept se răsfrânge...
Mi-e peste putere, Te rog îmi răspunde;
Întinde-Ți Tu mâna și totul alungă!

Mai vino acuma durerea de-mi curmă:
Mi-e crucea povară, mi-e calea pustiu.
Aș vrea siguranța că încă sunt viu,
Aș vrea certitudini că nu-s lepădat.

Aș vrea garanția că sunt eliberat,
Dar vai! când crezut-am că sus am ajuns,
O mâna mizeră în jos m-a împins;
Din nou mă arată cu deget întins

Și-mi râde în față strigând: „Ești învins!".
O! nu vreau pe cale să merg ca un orb,
Nici să mai fiu al păcatului rob!
Te rog, fie-Ți milă, cu tină atinge -

La sfânta-Ți poruncă Tu ochii-mi deschide;
Deschide-mi tu ochii și inima mea,
Să pot crucea-ntreagă a mi-o purta,
Să urc la Calvar cum Tu ai urcat!

Cu crucea întreagă, prin vânt și furtuni,
Cu lovituri, ocări și chiar spini,
Doar tu, Isuse, mă poți ajuta
Să urc la Calvar cu crucea mea grea.

Sfârși-voi eu lupta pe tristul pământ,
Ajunge-voi acasă la Domnul meu Sfânt.
Cu capul pe pieptu-I mă voi odihni
Și toată tristețea se va risipi.

Te aștept cu mult dor, Isuse iubit,
Te strig și Te chem când sunt obosit:
Ajută-mi, Părinte-a'-ndurării divin,
Să am haina albă, ca floarea de crin!

- Anonim