Frânturi de suflet

Sus, la Golgota

E plin de miraje pământul,
de patimi ce-atrag în noroi;
Mușcăm din păcat tot mai lacomi
și tot mai flămânzi și mai goi...

Dar sus, la Golgota, pe cruce,
cu pieptul de-o lance străpuns,
la tainica vremii răscruce,
ne-așteaptă cu lacrimi Isus.

În ritm de stridente orchestre,
perechile lumii petrec;
crezând că-s mai tari decât moartea,
spre brațele morții se-ntrec.

Aleargă mașini pe artere,
Rachete zvâcnesc printre nori,
Tresare Selena-n cratere,
Saturn e cuprins de fiori...

Tu, rege al vremurilor noastre,
tu, om ce străbați prin stihii,
tu știi să te 'nalți către astre,
dar taina supremă n-o ști:

Tu nu ști ca sus, pe Golgota,
cu pieptul de-o lance străpuns,
sub norii ce-ntunecă bolta,
ne-așteaptă cu lacrimi Isus...

Text: ThomasAdriian
Autor: Costache Ioanid