Așteaptă

273 10 2
                                    

Te-am strigat cu disperare, 
Cu-nfrigurare şi plângând.
Am auzit o voce blândă 
şi uimitoare răspunzând.
Te-am rugat să-mi dai lumină
Călăuzirea înţeleaptă,
Cu nesfîrşită bunătate
Mi-ai spus numai atât: așteaptă.

S-aştept? Ce să aştept? De ce?
Stăteam înfrânt şi rătăcit.
Oare e mâna Ta prea scurtă?
Urechea Ta n-a auzit?
În genunchi ... a câta oară?
Te-am implorat un semn să-mi dai.
Vreau un răspuns la rugăciune!
Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"!

M-ai invitat să vin la Tine!
Să cer, să cred şi voi primi!
Ai promis că eşti cu mine
Să mă ajuţi oriunde-aş fi!
Dar mă simţeam pierdut şi singur,
Şi strigam ... Tu răspundeai în şoaptă
Cu dragoste şi cu răbdare:
"Copilul meu iubit, așteaptă!"

Eram dezamăgit şi totul 
Mi se părea cumplit, nedrept
Priveam spre cer cu neputinţă.
Să mai aştept? Dar ce s-aştept!
Atunci ai coborât la mine.
M-ai privit în ochi. Plângeai.
Mi-ai spus: "Doreai un semn?
O voce? Atât e tot ce îţi doreai?

Aş fi putut să clatin muţii
Să-ntunec soarele pe cer!
Aş fi putut s-aprind văzduhul!
Să-i înviez pe cei ce pier!
Dacă ţi-as arăta într-una
Ce să alegi să-ţi fie bine
Tu ai avea răspuns la toate
Dar ... nu m-ai întâlni pe Mine!

Nu ai putea să simţi iubirea
Cu care îi incojor pe sfinţi.
Nu ai putea primi puterea 
Ce-o dau la cei înfrânţi!
Nu ai aştepta tăcut o raza
S-alunge norii disperării!
Nu ai simţii odihna sfântă
Venită-n urma încercării!

Nu ai şti să umbli prin credinţă!
Nu m-ai vedea că-s lângă tine!
Inima ta cea zbuciumată
Nu s-ar mai odihni în Mine!
Nu ai cunoaşte revărsarea
Iubirii Mele pe deplin,
Când Duhul Sfânt îţi umple viaţa
Cu pace şi cu Har divin!

Dacă durerea ta ar ţine, o clipă doar
Nu ai lupta!
Nu ai cunoaşte biruinţa
Ce poţi s-o ai prin jertfa Mea!
S-ar împlini visele tale,
Dar dorul Meu s-ar spulbera!
Nu as mai putea să fac din tine
O perlă în comoara Mea!

Deci, fiul Meu, mergi prin furtună
Gândind la zilele senine,
Ştiind că cel mai mare dar,
E să Mă întâlnești pe Mine!
Chiar dacă nu găseşti răspunsuri
Şi viaţa-ţi pare prea nedreaptă,
Să-ţi aminteşti că sunt cu tine
Chiar şi atunci cănd spun: așteaptă"

              Autor: necunoscut
              Text: strugariucamelia

Frânturi de sufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum