Frânturi de suflet

Ceasul greu al vieții

În ceasul greu,
spre cer înalți tu rugăciunea?
Când treci plângând
prin ceasul greu?
Ai auzit promisiunea,
făcută chiar de Dumnezeu?

Cel ce se roagă cu credință
putea-va răsturna chiar munții!
Ai încercat cu a ta ființă
necazul astfel sa-l infrunți?
Nu-i nimeni cu a sa povață,
cand ești cu sufletul răpus.
Să-ți dea un nou sens în viață
si să te ajute ca Isus!

Necazul tău a fost povoara
ce-a suferit-o Mielul Sfant.
Când El răbda senin ocara
păcatelor care L-au frant!
Dar Domnul a trecut prin moarte
ș-a biruit chiar iadu-ntreg,
Deci nu mai sta de El departe
ci spune-I: Doamne, Te aleg!

Te-aleg Isus pe totdeauna
și te urmez ca ucenic
Însă opreste Tu furtuna
ș-ajută-mă să mă ridic!
Și vei vedea cum simpla-ți rugă înalțată catre Sfântul Miel
Va pune demonii pe fugă
și-ți va descoperi un țel.

Îți va trezi gustul cântării ș-al părtășiilor de frați
Și-un sfânt fior al cercetării
din Duhul Sfintelor Ceresti!

Necazul poate-acum sa vină,
tu nu mai ești singur in val
Ci ai o torță de lumină
ce te conduce către mal.
Și grija nu te mai cuprinde,
nici frica de necunoscut
Caci Duhul mâna ș-o intinde 
din ziua-n care te-a umplut.

Din ziua-n care rugăciunea
deodată parcă s-a aprins,
Și ai aflat promisiunea
Preasfântului de necuprins.
Zi de zi prin har vei crește,
purtând al rugilor prinos
Spre Domnul care te-nsoțește
pe orice drum victorios!

Din suferinti, din lumea mare,
smerit în suflet si plângând
Spre Domnul oricine aleargă
va fi primit cu drag, oricând.

                     Autor: necunoscut
                     Text: strugariucamelia